1 aprilie 2021, 80 de ani de la masacrul din pădurea Varnița

FÂNTÂNA ALBĂ, ETERNA REÎNTOARCERE LA GRANIȚA NEAGRĂ
Prezentare:
În acest an, se împlinesc optzeci de ani de la MARTIRIUL ȚĂRANILOR ROMÂNI BUCOVINENI asasinați la 1 aprilie 1941 în pădurea Varnița de lângă satul Fântâna Albă, nordul Bucovinei.
Inițiativa Asociației C.C.P.C.T. Arboroasa este menită să comemoreze, cu respectul cuvenit, pe românii noștri din Valea Siretului care au fost victimele tragediei de acum 80 de ani, la Fântâna Albă.
Acesta nu este un proiect, ci o inițiativă populară destinată în principal tinerilor, elevi și studenți. Dorim ca, împreună cu voi toți, să zidim în anul 2021 o cutumă comemorativă pentru românii din toată țara, care va fi continuată în anii care urmează.
Vă propunem ca, în data de joi, 1 aprilie 2021, ora 18, să aprindem o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani în nordul Bucovinei de comuniștii sovietici. În această zi, vom îmbrăca portul național și vom purta insigna cu simbolul comemorării.
Cei care veți veni pe 1 aprilie la Mănăstirea Putna, în județul Suceava, veți putea să vă alăturați nouă. Cei care veți putea, veți merge la Mausoleul de la Fântâna Albă, în Ucraina.
Cei care nu veți veni puteți omagia această zi tristă a istoriei românilor, în localitatea de baștină, în mod asemănător cu noi.
Vă rugăm să ne contactați, ca să vă adăugăm în lista inițiatorilor.
CADRU LEGAL
La 1 aprilie este comemorată Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea nr.68/2011.
Art. 2. din Lege: cu prilejul Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie se organizează comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români.
***Precizare: Acțiunile vor avea caracter de flash-mob, nu de miting, deoarece participarea fiecăruia va veni din decizia ad-hoc individuală, iar transportul la destinație se va face cu mijloacele individuale. CE VOM FACE NOI (în județul Suceava)
În prima parte a zilei de 1 aprilie, vom merge la Mănăstirea Putna la slujba de pomenire de la Portalul Memorial Golgota Neamului, prilej cu care vom aprinde o lumânare și vom depune fiecare câte o pereche de opinci la crucea Portalului, simbolizând omagiul nostru pentru bieții țărani români care nu au mai ajuns acasă. Vom face aceasta la începutul slujbei de pomenire.
În ziua de 1 aprilie, la ora 18, prin bunăvoința Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, vor bate clopotele în satele din Valea Sucevei, spre pomenirea tragediei din 1941.
La ora 18, ne vom reuni, pentru un moment de comemorare, în apropiere de graniță, unde, cu lumânări aprinse, vom forma o cruce vie cu capul spre Fântâna Albă. Vom cânta ceva frumos și vom încheia cu o rugăciune, în sunetul buciumelor.
Vom elibera în aer 16 lampioane albe, reprezentând cele 16 sate românești de unde au plecat conaționalii noștri asasinați în pădurea Varnița: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Davideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești. La fiecare din ele se va spune „pentru frații români din <numele satului>” și continuând cu „Dumnezeu să-i odihnească în pace!”.
Momentul va dura circa 15-30 de minute.
Vom purta, în această zi, insigna cu simbolul comemorării.
CE PUTEȚI FACE VOI (în țară)
În ziua de joi, 1 aprilie, ora 18, aprindeți o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani de comuniștii sovietici.
Puteți să organizați o slujbă de pomenire în această zi la biserica din parohia voastră. Vă recomandăm să îmbrăcați portul național cu acest prilej.
Vă recomandăm purtarea insignei cu simbolul comemorării în ziua de 1 aprilie.
Parohiile din țară care doresc să ni se alăture, pot să bată clopotele în ziua de 1 aprilie, la ora 18, spre pomenirea tragediei din 1941.
Vă puteți reuni într-un loc liniștit, păstrând distanțarea impusă de contextul actual, la ora 18, pentru un moment de comemorare, unde, ținând lumânări aprinse în mâini, veți forma o cruce vie cu capul spre Fântâna Albă.
Puteți cânta ceva frumos și apoi încheia cu o rugăciune.
Puteți elibera în aer 16 lampioane albe, reprezentând cele 16 sate românești de unde au plecat frații noștri asasinați în pădurea Varnița: Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Igești, Crasna, Ciudei, Budineț, Cireșul, Crăsnișoara Veche, Crăsnișoara Nouă, Bănila Moldovenească, Davideni, Carapciu, Cupca, Trestiana, Suceveni, Iordănești. La fiecare din ele se va spune „pentru frații noștri din <numele satului>” și continuând cu „Dumnezeu să-i odihnească în pace!”. Momentul va dura circa 15-30 de minute.
Cei care doresc să ajute pot să difuzeze inițiativa noastră în spațiul public.
Cei care doresc să ajute pot să anunțe cât mai multe organizații și asociații românești, instituții ori entități mass-media care doresc să se alăture.
Cei care doresc să ajute, pot să producă aceste insigne și să le distribuie prietenilor.
Vă recomandăm să prezentați acțiunile voastre prin imagini publicate pe internet, utilizând hashtagul #FântânaAlbă1941 și indicând localitatea de unde provin. De exemplu: București, #FântânaAlbă1941, #FântânaAlbă80
Organizațiile mass-media care doresc să se alăture, sunt binevenite să creeze imagini și sunet pentru a susține această inițiativă.
CEI CARE VOR MERGE LA FÂNTÂNA ALBĂ (în Ucraina)
Cei care vor merge în Ucraina, la Memorialul de la Fântâna Albă, pot să adopte modurile de omagiere recomandate mai sus, în acord cu regimul legal din această țară. ISTORIC
În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români, din 16 sate românești din Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva din Uniunea Sovietică și a ajunge în România. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD.
Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. Supraviețuitorii au fost duși în alte localități unde au fost asasinați și îngropați în gropi comune. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan.
Coordonatele masacrului care a avut loc în 1941 în Poiana Camencei sunt: 47.9981121 Nord / 25.8738336 Est (Google maps) sau 47.9981121 Nord / 25.8738336 Est (Bing maps)
Poiana Camencei, care era un punct obligatoriu de trecere, a fost aleasă de grăniceri pentru a stopa înaintarea coloanei de demonstranți. […] Cei ce erau pe la mijlocul coloanei, care se găseau încă în pădure, auzind țipete și împușcături, au început să se răspândească prin pădure, căutând să se adăpostească de prăpădul în care au intrat, dar s au văzut înconjurați de soldații călări care veneau în urma coloanei și care mitraliau pe toți cei ce căutau să iasă din coloană și să fugă în pădure, protejându se de copaci și de relieful abrupt al pădurii din zonă. Primii care au căzut au fost cei ce purtau steagurile și crucile. Astfel a căzut Ilie Șcrobaneț, cel ce a fost lovit cu sabia de un soldat călare la trecerea podului de peste Siret, despre care s a relatat mai sus, a mai căzut printre primii țăranul Țugui Mihai din satul Cupca și, de asemenea, Ilie Mihailovici, ce purta cea de a treia cruce și a cărui țeastă a fost sfărâmată de o rafală de mitralieră. Toți cei ce erau în rândurile din față au fost secerați de focul încrucișat al puștilor mitraliere ce trăgeau din cele trei direcții. În pădurea Varniței s a creat o situație de coșmar și adâncă disperare din cauza împușcăturilor, a strigătelor celor răniți precum și a celor rămași ce nu cutezau să fugă, neputând lăsa părinții sau frații împușcați ce se zvârcoleau în ghearele morții. S a instalat o atmosferă de teamă, de neputință și de disperare ca urmare a coșmarului provocat de intervenția armată a grănicerilor ce se găseau în tranșeele proaspăt săpate în jurul acelei pășuni blestemate ce se chema Varnița Camencei. La venirea soldaților călări au fost somați și culeși toți aceia ce se puteau deplasa pe propriile picioare, iar morții și răniții ne transportabili au rămas pe teren, fără ca cineva să se mai ocupe de ei. S au format grupuri de 30–40 de persoane ce erau escortate de grănicerii călări pe drumul de întoarcere spre Suceveni. După plecarea arestaților, răniții rămași ce se văitau și cereau ajutor au fost și ei lichidați sumar spre a nu perturba liniștea nopții ce se instalase între timp.
A doua zi după masacrul din poiana Camencei din pădurea Varnița, asupra satelor din Valea Siretului Mic s au năpustit echipe formate din activiști de partid, învățători ucraineni și ruși ce cunoșteau lumea satelor și din militari grăniceri și agenți NKVD care aveau sarcina să depisteze pe toți aceia ce au scăpat de la masacru, fie răniți, fie sănătoși, fie pe aceia ce au avut vreo legătură cu evenimentul respectiv. Astfel că în zonă era un continuu du-te vino de mașini și căruțe ce transportau răniți și arestați, ce erau dirijați la Cernăuți, unde NKVD ul a eliberat mai multe pivnițe spre a putea „plasa” marele număr de arestați. La Spitalul din Cernăuți, secția de chirurgie era sub un adevărat asediu, căci saloanele erau pline de răniți, iar coridoarele pline de soldați ce păzeau pe cei răniți ca nu cumva să scape vreunul. Tot în acele zile a venit în zonă o comisie de anchetă guverna mentală în frunte cu generalul Jukov și cu deputatul Hrușevschi. Se făceau adunări cu țăranii din fiecare comună și li se cerea „să spună sincer tot ce au pe suflet” ca să se poată lua măsuri de la nivel central de eliminare a unor cauze ce produc nemulțumiri și tensiuni.La adunarea ce a avut loc în satul Cupca, a luat cuvântul un țăran foarte dârz și care nu a menajat regimul sovietic și nici pe cei ce l reprezentau acolo, adică comisia de anchetă. Astfel, el a zis că țăranii nu mai pot suporta toate vexațiunile și persecuțiile regimului sovietic și că lor nu le a rămas altceva de făcut decât să și părăsească gospodăriile și să dorească să ajungă cât mai repede în România, că acolo oamenii sunt liberi și nimeni nu se bagă în curtea gospodarului ca să l ușureze de munca lui și de bruma de grâne necesară întreținerii animalelor și familiei. Acest demers a încurajat și alți țărani să și declare neîncrederea în regimul sovietic și în metodele diabolice de exploatare ale acestuia. Din cauza tonului vehement folosit la ședința de la Cupca, țăranul respectiv a fost arestat imediat și pe urmă nu s a mai știut nimic despre el.
Sursa: Anchete și percheziții după 1 aprilie 1941. Materiale publicate de Ion Dominte în ziarul „Bucovina”, nr. 259, 22 mai 1942. Via Destin bucovinean, nr.1, publicat de Editura Nicodim Caligraful, 2018.

Sursa – https://web.facebook.com/events/352544522635292/

La 1 aprilie, pentru victimele de la Fântâna Albă, ne vom ruga acasă

A devenit o tradiție ca în fiecare an în ziua de 1 aprilie români din satele de pe Valea Siretului se adună în poiana Varnița din apropierea satului Fântâna Albă unde au fost împușcați de armata roșie mii de români care și-au dorit să trăiască în patria lor istorică, încercând să treacă în România peste noua frontieră instalată de noile autorități sovieto-comuniste. În ultimii ani, alături de soboarele preoțești care oficiază slujba de pomenire pe acest loc tragic pentru poporul nostru, vin oaspeți numeroși, reprezentanți ai autorităților statului Român și din Republica Moldova, care alături de conducerea raionului Hliboca, a regiunii Cernăuți, omagiază memoria celora care cu sângele lor au stropit pământul. Cum va fi anul acesta, în condițiile situației de urgență instaurate în legătură cu răspândirea coronavirusului COVID-19? Iată ce a declarat „Monitorului bucovinean” protoiereul mitrofor Ioan Gorda, protopopul raionului Hliboca:
—Nu putem să uităm nici pentru o clipă de cei care și-au dat viața pentru libertate, iubindu-și țara. De aproape treizeci de ani, de când ni s-a dat posibil, ne rugăm la Dumnezeu anume în poiana Varnița pentru martirii împușcați aici. Urma să ne adunăm și anul acesta, aveam deja confirmări de participare a unor înalte fețe bisericești din nordul Bucovinei și din România, dar programul s-a schimbat. Am primit binecuvântare de la ÎPS Meletie, Mitropolitul Cernăuților și al Bucovinei pentru ca în ziua de 1 aprilie 2020 în toate bisericile din protopopiatele Hliboca și Storojineț, exact la ora 12.00 să se tragă clopotele timp de 15 minute în memoria victimelor de la Fântâna Albă. În acest timp preoții au binecuvântare de a se ruga în bisericile în care își desfășoară activitatea pentru pomenirea creștinilor împușcați la Varnița. Pe toți frații noștri întru Hristos, care ar fi dorit să vină în acestă zi la Memorialul de la Fântâna Albă, îi rugăm să se roage împreună cu familiile lor acasă, — a spus părintele Ioan Gorda. Dumnezeu aude fiecare rugăciune a fiecărui credincios. Astfel nu ne vom aduna anul acesta la locul tragediei, după cum obișnuiam.
Părintele protopop a spus că la slujba de pomenire de anul acesta urma să participe, ca și în anii trecuți, preacuviosul părinte Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna. Într-o convorbire telefonică Sfinția Sa i-a comunicat părintelui Ioan că anul acesta, din cauza situației create de coronavirus, va înălța rugăciuni pentru cei căzuți la Fântâna Albă în biserica mănăstirii, unde la ora 12 a zilei de 1 aprilie tot se vor trage clopotele.
Masacrul de la Fântâna Albă a avut loc în în ziua de Paşti, 1 aprilie 1941, când locuitori ai satelor de pe Valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România.
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni, Carapciu, Iordănești, Ropcea, Camenca, Hliboca, Dimca ș.a), purtând în față icoane, prapuri și cruci din biserica de la Suceveni, a alcătuit o coloană imensă dar pașnică și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 2 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerând mii de vieți. Supraviețuitorii au fost urmăriți, ce-i care au fost găsiți au fost deportați.
După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți și aruncați în 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul, – povesteau martorii evenimentului tragic.
Câțiva au fost arestați de NKVD din Hliboca și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din localitate și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.
Text – Nicolae Șapcă
„Monitorul bucovinean”
Imagine din arhiva redacției

Masacrul din poiana Varnița – Fântâna Albă

A avut loc la 1 aprilie 1941, în Bucovina de Nord unde între 200-250 de români au fost uciși de către trupele sovietice când încercau să treacă granița din URSS în România. Deși, potrivit unor date, nu au fost omorâți mai mult de 48 de civili, martorii locali au povestit despre un număr de victime mult mai mare, susținând că supraviețuitorii au fost torturați, executați sau îngropați de vii în morminte. Alți supraviețuitori au fost luați pentru a fi torturați și uciși de către NKVD, poliția secretă sovietică. În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de persoane, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut granița ilegal din zonele Hliboca, Herța, Putila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți. Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua-Suliță, Sadagura și Cernăuți-rurală, 628 de persoane au trecut granița pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale și etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupație sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiați în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare. Autoritățile sovietice au reacționat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea granițelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude și în România și declarându-le trădători de țară și deportându-le la muncă forțată. Listele unității 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localități includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de țară chiar și persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenții să fugă în România.

Incidente premergătoare

La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița noaptea la Fântâna Albă. Surprinși de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost uciși, 2 răniți și capturați de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniți) a reușit să ajungă la Rădăuți. Drept represalii, autoritățile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea și deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia. A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localitățile Mahala, Ostrița, Horecea și alte câteva sate, aceștia având mai mult noroc și reușind să treacă în România.[2] Aceasta a dat încredere și altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriței, Buda, Șerăuți, Horecea-Urbană, Ceahor, Molodia și Ostrița a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinși însă și atacați cu rafale de mitralieră din mai multe direcții. Au fost uciși foarte mulți, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica și N. Isac. 57 de persoane au reușit totuși să se refugieze în România, dar alții 44 au fost arestați și acuzați că ar fi fost membri ai unei organizații contrarevoluționare. La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forțată și pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca și în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de țară, arestate și deportate în Siberia.

Desfășurarea masacrului
La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin  cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia.  După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul.
Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.

2019 – Poiana Varnița, satul Fântâna Albă, raionul Hliboca fost Adâncata, regiunea Cernăuți

Şi în acest an la 1 aprilie 2019, la 78 de ani de a măcelul din 1941, la iniţiativa lui Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, au fost depuse flori și lumânări la prima cruce  realizată în anul 1991 de către Dumitru Covalciuc, pe una dintre fostele gropi comune de către membrii societății și invitați, iar la final a fost ținut un minut de reculegere.  Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, a evocat momente din timpul primelor şi celor aproape trei decenii de pelerinaje de comemorare a martirilor masacraţi la Fântâna Albă, organizate anual de asociaţia pe care o conduce la locul odioasei tragedii. Pedagogul Octavian Voronca, Ion Buciu, preşedintele Societăţii „Pro Rădăuţi”, Ştefan Broască, vicepreşedintele Societăţii „Aron Pumnul”, Vasile Rauţ, vicepreşedinte al societăţii „Golgota”, ex-primarul Mihai Frunză din Rădăuţi, fostul parlamentar Ion Popescu, redactorului-şef al ziarului „Zorile Bucovinei” Nicolae Toma, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, au revigorat momente dramatice din ziua de 1 aprilie 1941, când câteva sute de români fără vină au fost împuşcaţi cu sânge rece de grănicerii sovietici şi îngropaţi de viu în câteva gropi comune în poiana Varniţei, conştientizând că ziua de 1 aprilie ar trebui să fie mai mult o zi a tăcerii. Din păcate, se vorbeşte mai mult ca de obicei, ţinem prea multe discursuri, pe când ar trebui doar să-i pomenim pe acei care au sfârşit tragic aici, că acest altar jertfelnic ar trebui să devină Katyn-ul neamului românesc, să fie făcut cunoscut în toată lumea, ca această tradiţie a „Golgotei” să fie păstrată şi perpetuată mai ales de generaţia tânără.

De la orele 13,00, la câțiva pași de groapa comună se află Complexul Memorial unde un sobor de preoţi din cele trei protopopiate – Hliboca, Storojineţ, Noua Suliţă – în frunte cu IPS Melchisedec Velnic, stareţul voievodalei Mănăstiri Putna, protopopul de Hliboca Ion Gorda, protopopul de Storojineţ Vasile Covalciuc, protopopul de Noua Suliţă Gheorghe Moroz, au înălţat  cântări religioase împreună cu corul de la Biserica „Sfântul Nicolae” din Voloca, dirijaţi de maestrul Ion Bodnar. N-au lipsit nici în acest an de la parastasul de pomenire al martirilor împuşcaţi la Fântâna Albă nici patriotul Ionică Semeniuc din Hruţăuţii Volocii, soţii Ioan şi Paraschiva Abutnăriţei din Vatra Dornei, Nicolae Şapcă, vicepreşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, Mircea Socolovschi cu nepotul Mihai din Pătrăuţii de Sus, Dumitru Macreniuc, Gheorghe Macreniuc cu fiul Ion din Crasna, profesorul Ion Sucevan din Suceveni, profesoarele Elena Calancea şi Victoria Costinean, Silvian Boico şi Ion Creţu, şeful Direcţiei raionale Hliboca a Fondului de Pensii, membri ai Corului „Dragoş Vodă”, împreună cu dirijorul Dumitru Caulea şi viorista Svetlana Demianic, conducătoarea Ansamblului „Fetele din Bucovina”, Lilia Govornean, preşedinta Asociaţiei cadrelor didactice de etnie română din Ucraina, primarul Valentin Hlopina şi Gheorghe Poclitar, directorul ŞM Voloca etc. Martirii au avut o singură vină – dorinţa de a se manifesta liberi în credinţă, cultură, spiritualitate, în ceea ce aveau mai sfânt, această dragoste de Ţară purtând pecetea veşniciei, fapt accentuat în predica sa după slujba de pomenire de către ÎPS Melchisedec Velnic „şi nimeni nu ne poate interzice credinţa în Dumnezeu, în neamul nostru”.

Un pios mesaj, cu inima alături de durerile românilor înstrăinaţi au fost şi diplomaţii de la Consulatul General al României la Cernăuţi, Irina-Loredana Stănculescu, Consulul General al României la Cernăuţi, ministrul consilier Ionel Ivan, europarlamentarul Cătălin Ivan, reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi raionale, Ion Muntean, preşedintele Consiliului Regional Cernăuţi, deputatul poporului Grigore Timiş, etc. Pelerinajul anual  a fost săvârşit din nou cu elevii de la Liceul „Mihai Eminescu” din Carapciu, profesorul de geografie Ion Tovarniţchi, fluturând sus flamura Tricolorului. Vin în fiecare an, pe jos, 25 de kilometri, până în Poiana Varniţa, păşind pe urmele însângerate ale consătenilor împuşcaţi la Fântâna Albă. Pelerinajul anual e o emoţionantă lecţie de istorie, care lipseşte în manualele şcolare, şi pentru studenţii de la Universitatea Cernăuţeană, prezenţi la eveniment cu prof.univ. Veronica Hriţcu, pentru elevii din Suceveni şi Băhrineşti, Pătrăuţii de Jos, Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului „Ion Nistor” din Vicovu de Sus, un demn exemplu de cinstire a înaintaşilor ce ar trebui urmat şi de alţi profesori şi şcolari, ca tinerii să cunoască tragedia de la Fântâna Albă şi să nu uite despre această zi neagră din istoria Bucovinei.