Logo BioMentorHub - 1Health Biotech Startup Bootcamp 2025

1Health Biotech Startup Bootcamp: România face pași mari în biotehnologie aplicată

Acest biotech startup România este primul de acest tip din țară. 1Health Biotech Startup Bootcamp a început: 8 echipe de cercetare se pregătesc să transforme biotehnologia în soluții reale de piață

🌱 BioMentorHub, organizație independentă și nonprofit dedicată sprijinirii tinerilor cercetători din domeniul științelor vieții din România și diaspora, a lansat oficial 1Health Biotech Startup Bootcamp – primul program de antreprenoriat din România axat exclusiv pe biotehnologie aplicată.

🚀 Acest bootcamp face parte din inițiativa One Health Incubator, care urmărește să stimuleze formarea de noi startup-uri biotech în România, valorificând rezultate de cercetare cu aplicații în sănătatea umană, animală și a mediului.

🧑‍🔬 Organizatorii au selectat 8 din cele 22 echipe înscrise la această primă ediție, ce provin din România și Republica Moldova. La evenimentul de lansare online din data de 25 iulie, deschis de Dr. Michael-Bogdan Mărgineanu, președinte BioMentorHub, echipele au avut prilejul să se cunoască, să interacționeze pentru prima oară cu mentorii și au participat la primul workshop susținut de Oxentia – Oxford’s Global Innovation Consultancy 🇬🇧.

🧪 Echipele selectate:

  • 🥗 FIAFOODS – Proiectează produse alimentare funcționale adaptate nevoilor dietetice ale persoanelor cu afecțiuni cronice (Facultatea de Inginerie Alimentară – Timișoara, Universitatea de Științele Vieții “Regele Mihai I” din Timișoara).
  • 🔬 Innovation – Dezvoltă tehnologii noi de biosenzori pentru detecția îmbunătățită a proteinelor și diagnosticare (Universitatea Tehnică a Moldovei, Chișinău).
  • 🖨️ MediLab3D – Dezvoltă instrumente chirurgicale personalizate utilizând tehnologii avansate de imprimare 3D și materiale biocompatibile (UMF „Carol Davila”, București).
  • 🍽️ Nutri4P – Creează soluții digitale pentru sănătate dedicate gestionării bolilor metabolice rare prin suport nutrițional personalizat.
  • 🧬 PerDiFly – Avansează medicina personalizată prin modele genetice in vivo pentru boli metabolice (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca).
  • 💧 Salisense – Inovează în zona diagnosticelor non-invazive și a monitorizării imunității folosind teste bazate pe salivă.
  • 🌿 SynCAPE – Explorează compuși naturali și molecule bioactive prin metode sustenabile de sinteză și livrare (USVT Timișoara).
  • 🦾 Vostea – Activează în domeniul implanturilor medicale inteligente și al biomaterialelor pentru aplicații ortopedice (Universitatea Politehnica Timișoara).

🗣️ „Am fost foarte bucuroși să vedem un început atât de cald și inspirațional al Bootcamp-ului 1Health Biotech Startup. Întâlnirea cu echipele participante și cu mentorii din întreaga lume ne-a oferit un început puternic. Suntem entuziasmați să mergem mai departe împreună și să ajutăm la aprinderea revoluției biotehnologiei în România”, au declarat Daniela Pavlicenco și Adrian Radu, manageri de proiect și co-fondatori One Health Incubator.

📚 Programul se va desfășura în format hibrid pe parcursul lunii august și în perioada 1-19 septembrie, ultima săptămână fiind cu prezență fizică la Timișoara. Participanții vor parcurge un curriculum aplicat, cu activități de business modelling, strategie de reglementare, protecție IP, fundraising și sesiuni de pitching.

🧑‍🏫 Programul include și o componentă esențială de mentorat, oferită de experți internaționali din cinci țări – 🇬🇧 Marea Britanie, 🇺🇸 SUA, 🇩🇪 Germania, 🇵🇱 Polonia și 🇸🇪 Suedia – cu experiență vastă în inovare, investiții și dezvoltarea de startup-uri în domeniul științelor vieții.

💬 Unul dintre aceștia este Sebastián Tagle, consultant senior în cadrul Oxentia, cu peste un deceniu de activitate în sprijinirea antreprenoriatului și mentorat pentru peste 150 de companii din ecosisteme globale de inovare, care a declarat:

🗨️ „Am fost cu adevărat încântat să susțin o sesiune de pitching pentru bootcamp-ul online al incubatorului OneHealth. Mulțumesc, Biomentorhub, pentru că ne-ați oferit încrederea de a coordona această componentă vitală a programului. M-am bucurat să interacționez cu participanți care au prezentat inovații deosebite, iar implicarea lor proactivă a făcut ca sesiunea să fie cu atât mai interesantă.”

🏁 Pentru echipele selectate, programul e mai mult decât formare. Este prima validare externă, prima confruntare reală cu investitorii și, adesea, primul pas concret spre o idee de afacere.

🧑‍🔬 „Pentru noi, în calitate de participanți, ziua de deschidere a Bootcamp-ului 1Health Biotech Startup a fost atât inspirațională, cât și energizantă. Am avut oportunitatea de a interacționa cu mentori experimentați din întreaga lume și cu echipe ambițioase. Puteai simți cu adevărat energia și sentimentul de scop comun. Suntem entuziasmați pentru ce urmează și mândri să facem parte din acest program”, a declarat echipa FIAFOODS (USVT).

🧠 „Ne bucurăm foarte mult de începutul bootcamp-ului. Primele sesiuni ne-au oferit deja instrumente utile și schimbări de perspectivă pentru a ne contura mai bine ideea. Am avut o ședință lungă de echipă și un training excelent despre cum să facem pitching și să ne structurăm povestea. Cursurile online ne-au ajutat să gândim mai clar și să explorăm potențialul real din spatele proiectului nostru”, adaugă echipa Innovation (UTM Chișinău).

📅 Bootcamp-ul se va încheia cu un Demo Day în Timișoara, unde echipele își vor prezenta proiectele în fața unei audiențe formate din investitori, specialiști din industrie și potențiali parteneri strategici.

👉 Mai multe informații despre bootcamp găsiți aici: https://1health.ro/biotech-bootcamp-2025/

🤝 Sponsori și parteneri:

  • 🏅 Sponsor principal: Profi
  • 🧬 Parteneri principali: USVT, Centrul Cultural PLAI
  • 🎓 Parteneri academici: UPT, UVT, UBB, UMF Carol Davila, UVVG Arad, UAV Arad, USV Suceava, I.N.C.D. Grigore Antipa, ICI București, INCEMC Timișoara
  • 🌐 Parteneri internaționali și locali: CREO Incubator, Startup Migrants, Cambridge Enterprise, HELIX51, Oxentia, Timișoara Startups, ARKANE, ABQ Institute, FreshBlood, Rubik Hub, Romanian United Foundation, Growceanu, Cherciu & Co, Sustenobil, RePatriot, Merck

Tatiana Untilov, poeta care seduce prin cuvânt

„Timpul nu vindecă nimic, dar cel puțin te face să
înțelegi…”
Poetul se deosebește de omul obișnuit nu doar prin ceea ce exprimă, ci mai ales, prin
exercițiul creației, prefăcând ura sau iubirea în cântec pur. Tatiana Untilov, în vârstă de 21
de ani, originară din satul Codreni, raionul Cimișlia, este un exemplu elocvent în acest
sens. În poeziile sale am descoperit temele clasice ale poetului veșnic îndrăgostit, în care
neliniștea cu care vânează himera poeziei este trădată de însăși imensa tensiune a spiritului
care îl cheamă pe poet dincolo de orice securitate a țărmului, în largul neliniștit al
oceanului.
„Scrisul e acea punte fără de care n-aș mai găsi drumul către ceilalți semeni”,
afirmă Tatiana Untilov în cartea „Lumea mea e din cuvinte” pe care a lansat-o la vârsta de
numai 18 ani, devoalând prin aceasta dorința poetului însingurat de a-și întâlni semenii
printr-o formă de comunicare eminamente lirică. Mai departe, poeta trădează frica
subconștientului de a nu pierde paradisul copilăriei, pentru că, ea însăși mărturisește: „Te
doboară anxietatea dacă, printre atâția arbori, nu poți găsi nucul bunicii de la poartă…”.
Intrăm și noi în lumea poetului nostru cu emoția și empatia colegului de breaslă căruia nu
îi este străină zămislirea unui colț de univers numai din trăire și cuvânt.

– Tatiana, acum când ești pe cale să pășești în lumea presei, ca jurnalist, și vei aborda
cuvântul scris dintr-o altă perspectivă, spune-ne, mai întâi, ce reprezintă lumea cuvântului pentru tine. Cum definești poezia?
– Mi-a luat mulți ani să pot răspunde măcar parțial la această întrebare și sunt sigură că vor mai
trece mulți până voi putea spune cu voce tare care este definiția poeziei pentru mine. Totuși, am
putut răspunde prin comparația poeziilor. Încă din liceu am înțeles că poeziile mele sunt vădit
mai senine decât tot ce citeam la alți tineri, mai ascunse de elemente morbide și dispun de un
anumit ritm. Eticheta morbidului, deși nu-mi place, o lipesc adesea pe tot ce înseamnă
postmodernismul în poeziile care se publică acum. Astfel am înțeles că pentru mine poezia este

ca și celelalte ramuri ale artei, un instrument prin intermediul căruia noi transmitem frumosul.
Mă întreb de atunci adesea de ce poeziile de astăzi îmi par atât de urâte pe alocuri, și atunci mă
gândesc că poate omul modern prețuiește mai puțin frumosul, omul modern, consumerist, a decis
să simplifice tot ce îl înconjoară și a făcut această crimă și împotriva poeziei. Dacă unii cred că
poezia e un amalgam de termeni sofisticați, greoi, alții cred că poezia e doar o rimă. Nu sunt de
acord nici cu ultima variantă. În opinia mea, poezia trebuie să transmită emoții, să fie capabilă
prin câteva rânduri să îți pătrundă în minte, să îți deschidă ușa către lumi în care nu ai mai fost,
să te seducă.

– Cum ai ajuns să trăiești în lumea cuvintelor? Cine sau ce te-a impulsionat să scrii?
– Este probabil foarte banal, dar eu cred că orice lucru vine dintr-o mare curiozitate. Am avut
noroc de părinți care mi-au arătat cât de minunată e lumea lecturii. De când am început să citesc
poezii nu am putut fugi de curiozitatea de a încerca să scriu. Astfel lumea mea s-a transformat
într-o lume din cuvinte, adesea greu de înțeles pentru mulți, pentru că, din păcate, cititul nu mai e
tocmai la modă, iar pentru a reuși să înțelegi un om care trăiește într-o astfel de lume e nevoie să
faci și tu parte dintr-un univers similar cu al lui sau măcar să fii mereu curios să afli lucruri noi.

– Ai participat și ai obținut locuri de frunte la diverse concursuri, festivaluri și olimpiade,
iar mai nou, în 2017 ai lansat cartea de poezii „Lumea mea e din cuvinte”. Cu ce emoții te-a surprins aceasta și cum a fost primită de public?
– Prima mea plachetă de versuri a fost o mare bucurie. Acum îmi dau seama că pe atunci eram o
adolescentă prea capricioasă și dură cu propria persoană pentru a se bucura din plin de acel
succes. Din păcate, am lucrat atunci prea puțin cu publicul pentru a o face mai cunoscută. Promit
că la primul volum deja nu va mai fi la fel și publicul va avea ocazia să cunoască mai bine ce
scriu.

– Ai intitulat-o „Lumea mea e din cuvinte”. Ce reprezintă cuvântul pentru poetul Tatiana
Untilov? Are acesta puterea de a vindeca sufletul poetului îndrăgostit de viață?
– Cred că niciodată nu am pretins și nici nu voi pretinde că sunt un poet îndrăgostit de viață. De
fapt, de când mă știu lucrurile pentru mine sunt tocmai altfel, iar cuvântul pentru mine a fost

mereu o modalitate de a ieși din propria-mi bulă. Prin cuvânt am încercat să mă înțeleg mai bine
pe mine și alți oameni. Cuvântul în sine nu vindecă nimic, în schimb el are puterea de a schimba,
de a media, de a te face să înțelegi ce îți dorești, de aceea prefer mereu să îmi notez chiar și
planurile, nu doar poeziile. Îmi pare rău că oamenii adesea nu înțeleg valoarea cuvintelor și de
multe ori preferă să tacă, în loc să utilizeze cuvintele pentru a obține ce își doresc.

– Pe postfața acestei cărțulii menționai că „dacă scrisul nu ar exista, (…) planeta noastră ar
fi doar o stea stinsă”. Crezi că poezia este noțiunea eternității sau actualitatea acesteia este
pusă sub semnul întrebării?
– Sincer, cred că ambele variante sunt absolut corecte, desigur, dacă putem spune că există ceva
absolut în lumea noastră. Actualitatea poeziei a fost pusă sub semnul întrebării de când nu se mai
citește poezie, nu mai există cenacluri literare, nu mai merg oamenii la prezentarea cărților de
poezie. Și o zic nu doar eu, chiar recent am fost la o întâlnire pentru prezentarea ultimei cărți a
scriitoarei Ana Blandiana. Dumneaei era la fel de îngrijorată de destinul poeziei, mai ales în
statele post-sovietice. Totuși, mai există state în care poezia se prețuiește, cum ar fi Franța, din
păcate, nu în Republica Moldova sau România.

– Cine te motivează să crezi în forța cuvântului? Ai vreun idol? Dacă da, cine este acesta?
– De fiecare dată când sunt întrebată dacă am vreun idol îmi amintesc de Friedrich Nietzsche, un
mare filosof. În cartea sa „Așa grăit-a Zarathustra”, el vorbește în câteva capitole despre amurgul
idolilor, chiar și pe postfața cărții sale apare fraza „Și-abia atunci, când voi cu toții vă veți fi
lepădat de mine, am să mă întorc din nou la voi. Voiam să zic prin acest exemplu că nu a fost
nevoie să răspund eu la această întrebare, a făcut-o Nietzche mult mai bine. Noi ne iubim idolii,
dar nu ar trebui să ne lăsăm copleșiți de aceste sentimente, pentru că noile valori nu pot fi create
până când nu ajungem la „amurgul idolilor”. Trebuie să recunosc că nu e tocmai ușor pentru
mine să nu consider tot ce a scris Nietzsche ca fiind genial și absolut, dar sigur aș putea zice că e
un idol pentru mine, nu neapărat pentru rolul meu de poet, pur și simplu pentru mine ca om.

– În poezia „Frunze de dor” am descoperit motivul poetic eminescian, ușor identificabil de
altfel, al plopilor și spui, citez din nou: „Aș vrea să fug (…) /spre plopii mei din deal”. Este
acesta un refugiu real al tău?

– Da, plopii din deal sunt un element real, sunt plopii de pe dealul sătucului în care am crescut, îi
vedeam zilnic de la geamul camerei mele. Copilăria mea a fost pentru o perioadă scurtă de timp
umplută cu astfel de locuri minunate. Îmi dau seama că eram un copil foarte melancolic, dacă mă
interesau încă de pe atunci astfel de locuri.

– Ai un poem preferat care te reprezintă cel mai bine? Care este el?
– Nu am niciun poem preferat, cred că toate mă reprezintă într-un fel sau altul, mai mult sau mai
puțin. Sunt eu în tot ce scriu, doar că eu în ipostaze diferite, unele ilustrări ale eului meu s-au
șters, altele au rămas.

– Ce îți propui pe viitor? Scrisul va ramâne în continuare acea „punte” care te va
direcționa către ceea ce îți este propriu?
– Nu știu sigur cum va fi viitorul. Adesea planurile noastre diferă de ce urmează să se întâmple.
Totuși, de un lucru sunt sigură, de câțiva ani scriu pentru un nou volum de poezii și nu mi-ar
permite conștiința să nu-l public. Vreau doar să găsesc momentul potrivit și să culeg în timp tot
ce e mai bun din ce scriu. Nu am publicat nimic de trei ani și nici nu am participat la alte
concursuri, dar cred că această pauză nu a fost în zadar. Stilul meu s-a modificat, mă simt acum
mai „Eu” în propria-mi poezie. Poate părea ciudat, dar în unele poezii scrise cu mult timp în
urmă nu cred că mă mai regăsesc. De aceea, am avut nevoie de timp, el nu vindecă nimic, dar cel
puțin te face să înțelegi mai bine anumite lucruri.

– Îți mulțumesc mult pentru timpul acordat și răspunsurile tale. Mult succes în continuare,
Tatiana!

Vlada Tomescu  – Chișinău

Ruslan Cârlan – artistul care se hrănește din pictură

Ruslan este un tânăr care a primit în dar un talent și a depus atât efort să îl înmulțească, încât culorile modelate de el pe o pânză obișnuită uimesc de fiecare dată privitorul printr-o expresivitate și măiestrie excepțională în pictură. Mâna pictorului, trecută ore și zile întregi deasupra suportului de lucru, însuflețește siluete stranii și peisaje maiestuoase, extrase parcă dintr-o lume aparte, o lume plină de sensibilitate, dragoste și viață care are darul să-l transpună într-o ierarhie superioară a frumosului pe oricine își asumă un minut de contemplare artistică. Acesta crede că arta e un mijloc de a te descoperi pe tine însuți, de aceea abordează mai multe domenii artistice, însă păstrează un atașament primordial și necondiționat pentru pictură. Ruslan a făcut studii la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” din Municipiul Chișinău, apoi și-a continuat exercițiul instituțional la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” și la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.

 De la desenul naiv al copilăriei la Van Gogh

            Ruslan a avut o manifestare precoce a înclinației artistice. Încă de la patru ani a simțit o atracție inexplicabilă față de obiectele transpuse pe hârtie prin desen: „La patru ani, știu că mergeam la grădiniță, îl văzusem într-o zi pe fratele mai mare desenând un automobil de poliție, iar atunci a fost prima mea inspirație și înțelegere, excluzând din calcul anii de mai devreme, când mâzgăleam actele părinților și pereții”, povestește artistul. Apoi, ca orice pictor aflat în plină formare, a căutat modele, surse de inspirație, exemple de urmat în exercițiul greu și meticulos al picturii: „Pe parcurs m-am inspirat din diverse surse: la început mi-au fost de ajutor colegii de liceu mai mari, iar apoi, am studiat tehnicile unor pictori ca: Van Gogh, Rembrand și Grigorescu. Fiecare are expresia sa, dar nu mă regăsesc în totalitate în fiecare. Spre exemplu, Van Gogh picta expresia sufletului, trăirea lui. Privind tablourile lui, simt o coagulare între spiritul acestuia și al meu”, mărturisește Ruslan.

 Prima expoziție

Prima expoziție a unui tânăr artist este un eveniment remarcabil. Așa a fost și pentru el, atunci când la vârsta de 22 de ani a avut o expoziție proprie ce a constituit un prim pas în împlinirea unui vis  pe care îl avea încă din anii de școală primară: acela de a transpune pe suprafața de pânză sufletul și experiența umană. „Pictura este reflecția experienței omenirii și a unicității sufletului. În fine, pot spune că este un mesaj sau mai definitiv- o formă informațional-energetică”, spune tânărul artist.

Între poezia naturii și portret

Imaginația și realitatea în pictură pot coexista uneori într-o simbioză fecundă ce conferă produsului artistic unicitate și mister. Că este așa o demonstrează și abordarea protagonistului nostru care ține să-și explice tehnica de lucru printr-o mărturisire deschisă: „Prefer să combin realul cu imaginarul. Când pictez peisaje naturale, evadez undeva în mijlocul naturii, într-o pădurice, pe malul unui râuleț, iar astfel trăiesc o conexiune dintre lăuntricul meu și glasul naturii. Este un proces indescriptibil de frumos. La fel e și în cazul imaginației, dar aici mă focusez pe trăiri și gânduri, astfel pictura e mai mult personalizată decât inspirată. În acest caz, trebuie să-ți cunoști bine temerile, spațiile obscure din interiorul tău și să plutești spre lumină.”Portretistica în pictură presupune abilități și tehnici diferite față de peisaj. Cele două abordări sunt pentru Ruslan, însă, fațetele aceleiași monede pe care le exersează continuu în încercarea desăvârșirii, fără a părtini pe una în defavoarea celeilalte. Majoritatea portretelor au fost realizate la comanda publicului, dar are și lucrări care și-au găsit locul în colecții selecte. „Pentru a realiza un portret de colecție trebuie să întâlnesc un subiect care mă inspiră și mă uluiește prin felul său de a fi. De fapt, nu mă influențează în mod direct persoana, ci mai degrabă, ipostaza în care am surprins-o și mi-a captat atenția, altfel spus, momentul unic din viață care nu poate fi repetabil, iar eu mi-aș dori să-l eternizez pe o coală de hârtie”, afirmă el.

 Vernisaj în orașul natal

În 2017, Ruslan a vernisat o expoziție de pictură la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă din orașul său de baștină, Cimișlia. Expoziția a fost prilejul unei noi consacrări, dar și a unor sentimente contradictorii de îngrijorare față de succesul evenimentului. „Pot spune că a fost un adevărat haos mental, un labirint al minții în care eram prizonier sau, și mai bine, un puzzle abstract, deoarece eram într-o perioadă de creație continuă, am ajuns să nu știu de ce pictez. Nu-mi amintesc să fi fost vreo lucrare care să-mi placă, și în minte se perindau diverse gânduri: „poate ar fi fost mai bine să…”, însă reacția publicului a fost cea care m-a trezit din acea stare de bulversare. M-au bucurat enorm ochii care prindeau lumină din lucrările mele, chiar și persoanele cu mai puțin entuziasm care apăreau pe acolo m-au bucurat cu prezența lor, căci înseamnă mult orice suflet pe acea alee de tablouri”, ne-a povestit, vizibil emoționat, acesta. Apoi, a prins curaj să participe la alte câteva expoziții, inclusiv și concursuri. Cea mai mare recompensă, spune el, este „satisfacția lăuntrică, răspunsul eului în timpul procesului și exaltarea spirituală când vezi rodul muncii proprii”.

O mie de lucrări vândute

Timp de nouă ani artistul plastic a reușit să vândă deja aproximativ o mie de lucrări, dintre care, în mare parte, portrete în creion, „pentru că, în prezent, cererea e mai mare pentru acestea”, spune el, iar celelalte au fost peisaje inspirate din natură. „Eram bucuros să văd aproape la fiecare săptămână fețe noi, personalități care aveau ceva nemaiîntâlnit până atunci: o privire profundă, un zâmbet sugestiv”, adaugă mulțumit Ruslan. El este convins că un artist poate trăi la un nivel satisfăcător din arta sa, dar, spune că „acest lucru se întâmplă atunci când pictorul se dedică în totalitate creației sale și  are încredere în forțele proprii.” Lucrările pe care le face un pictor „trebuie să exprime adevărul, să fie în tandem cu starea de spirit, pentru că astfel îți reușeste cel mai bine să aduci publicului mesajul tău, iar publicul, la rândul său, ar fi gata să dea o sumă mare de bani pentru ceea ce ai putut să faci. Asta e mai presus decât orice. Nu pui tu preț picturii tale, ci ea se autoevaluează”, conchide acesta.

Pictură, scurtmetraj și actorie

Ruslan Cârlan folosește mai multe stiluri în pictură: cel academic pe care l-a studiat la liceu, impresionismul, stilul modern, stilul clasic, dar și realismul. El se află într-o continuă căutare a echilibrului, a armoniei culorilor, dimensiunilor și formelor. Preferă să utilizeze tehnica uleiului pe pânză, deoarece îmbinarea culorilor permite o subtilitate de nuanțe deosebite, însă îi place și pastelul uscat care nu are acest avantaj. Actoria e o altă pasiune a sa. „Făcând actorie, simți și înțelegi alte roluri, alte vieți. Actoria este o continuitate a felului meu de a fi. Sunt schimbător, de aceea mă plac în diverse ipostaze și scene”, spune el, iar filmul, continuă acesta, „este o artă care se împletește cu pictura, cu muzica și literatura. Este o formă mai superioară, aici se combină mai multe aspecte, dar și conținutul informațional, desigur, este de amploare. Tematica abordată este diversă, ca și în cazul celorlalte domenii artistice, dar vivacitatea trăirilor este în directă proporție cu mișcările, emoțiile, gesturile, mimicile, tăcerile, până și momentele statice spun ceva”.

Cu fața spre viitor

 

Pictorul are în plan să își perfecționeze talentul și să aspire la „apogeul frumosului” prin lucrările lui, cum îi place să se exprime. Are dorința de a impresiona tot mai mult și de a participa la galeriile de pictură de peste hotare. Își dorește să aibă propria galerie în viitor și să predea ore de pictură pentru tineri. În același timp, își doreste liniște și echilibru, propunându-și să aducă omagiu naturii prin lucrările sale. Are și câteva sfaturi pentru cei care vor să învețe pictura: trebuie, spune el, „să înceapă, să experimenteze, să caute, să studieze. Fiecare are un destin. Dacă simți că poți ceva, cât de puțin, trebuie să depui efort pentru a putea și mai mult, dacă te regăsești în ceea ce faci, iar asta îți potolește foamea, atunci trebuie să dedici timp, într-un fel, să te sacrifici pentru iubire, pentru că arta înseamnă dragoste de viață, de oameni, de libertate.”

Îl las pe Ruslan Cârlan în atelierul său plin de portrete și peisaje ca într-o lume în care lucrurile prind forme stranii, năzuind parcă spre un univers absolut. Lumea lui este puțin diferită de cea a unui om obișnuit cu vacarmul cotidian, iar pentru a înțelege mai bine universul culorilor sale este nevoie de un dram de liniște și putere de contemplare a creației. Între portretul comandat în grabă de vreun cumpărător oarecare și peisajul muncit cu migală, pictorul lucrează în tăcere la desăvârșirea artei, lăsând să vorbească pentru el produsul finit al unui efort creator lesne de bănuit.

Vlada Tomescu

Corespondentă din Chișinău

SINDROMUL BROAȘTEI CLOCOTITE

Mirajul unui blocaj personal, or problema umbrei din spatele unui bec încins

Eu fac ceea ce-mi place și mă conving că pot.
Asta mă face infinit creativ, fericit și în armonie cu mine

Imprevizibilitatea absolută a problemelor cu care se confruntă tinerii reprezintă, din start, nucleul argumentului meu în ceea ce privește manifestul de rol și cauză în viața de zi cu zi.
Am dat, dragă cititor, dau și voi da tot ca în suflet să păstrez fertil acest platou al veșnicei tinereți, întru a fi așa. Or ne rezumăm la un prezent altfel, dacă încercăm să schimbăm lentilele vizorului asupra generațiilor noi care apar. Reducerea mea în expunerea situațională reflectă ideea shakespeariană, ”a fi sau a nu fi”, de la englezescul ”to be or not to be”, din actul III al piesei Hamlet. Aceasta fiind întrebarea exclamativă, a trecut într-o caracteristică definitorie a modului de a fi și a acționa în rândul tinerilor, lucru nu neapărat observat doar în Republica moldova, dar la scară extinsă. Da, noi excelăm la capitolul alterării identitare a vârstelor, ca rol și importanță într-un stat, care de la tribune, este numit ”de drept”. Stat care se face vinovat de modelările vizionare prin prisma unui sistem educațional de formare, îmbătrânit metodic și ca şi conținut.
Am pășit cu stângul într-o lume ce aparține unui mileniu al vitezelor, ale cărei principii de fizică mecanică nu le-am învățat, principii ce ne pot propulsa, menține, ori arunca pe acostamentul competiției.
Lumea în care trăim aparține schimbărilor rapide, cu provocări fără precedent și imposibilități de a anticipa transpunerea acestora în complexitatea viitorului. Începând cu primii ani ai sec. XXI, secol al tehnologiilor revoluționare, entitățile comerciale de stat, cât și private spun că au nevoie continuă de tineri activi care să gândească altfel, mai extins, mai creativ, să posede o comunicare eficientă crescută și să manifeste potențial de conlucrare în echipă, tineri care să fie pe deplin flexibili și adaptabili oricărei situații imprevizibile. Urmare a portofoliului practicilor mele, adunate din diverse domenii, acei oameni care caută asemenea tineri spun că în acest prezent nu-i mai găsești ușor.
Conștientizând problema de substrat, deduc lejer o opțiune punctuală a caracteristicilor vulnerabile a tendințelor tinerii generații din Republica Moldova.
În expunere subiectivă, acestea sunt:
– Focalizarea toxică indusă;
– Acțiunile pe premisele ”tabulei rasa” și pe ceea ce pot duce eu;
– Creativitatea, ca element de poziționare a gândirii ”în boxă”, ”în afara boxei”, or în ”zona de conștientizare că boxa nu există”;
– Dizabilitatea sistemului de educație, neadaptat cerințelor de piață a muncii. Motiv de deznădejde și cedare, or plecare de-acasă.

FOCALIZAREA TOXICĂ INDUSĂ

Am un prieten, pe care-l voi numi, în acest text, Cutărescu. Acesta lucrează, la fel ca mine, într-o televiziune. Cutărescu este un fumător foarte activ, cu regret. Zic așa pentru că adevăratul mare regret este că și eu fumez. Doar că eu am siguranța tăriei lăuntrice că voi renunța atunci când voi decide asta.
Deci, acest prieten fumează cam câte 2 pachete de țigări, zilnic. Recent, a început să simtă dureri acute în spate. Plămânii, ținând cont de faptul că durerile de plămâni niciodată nu se vor manifesta în zona pieptului. Astfel, acesta a plecat la medic pentru o consultație. Medicul, după examinare, a dedus fără mari greutăți, că are probleme la plămâni și a mai spus, că pe lângă multiplii factori, fumatul este deosebit de periculos și poate duce la cancer pulmonar. Cutărescu a ripostat, cu replică și solicitare de soluții alternative, căci fumatul nu-l poate lăsa, invocând că lucrează în televiziune și are nevoie de țigări pentru a se detașa de munca în redacție. În această situație, medicul i-a sugerat să treacă la țigări electronice sau la IQOS, pe motiv că după o perioadă, va înceta să le mai fumeze și probabil va renunța definitiv la fumat. Cutărescu i-a răspuns că la această chestiune s-a gândit și el anterior, doar că IQOS, or țigările electronice i-ar putea provoca serioase probleme la dinți. Spre mirarea lui, medicul i-a replicat, tranșant, că nu a venit la el din cauza problemelor dentare, interesându-l doar problemele ce se refereau la plămâni. Fiind în acest sens un exemplu clar de focalizare toxică, acest specialist ”de sistem”, într-o abordare perspectiv holistică, ar fi consimțit că problema lui Cutărescu are la bază un cumul extins de factori, inclusiv fumatul care trebuie combătut. Dar, în scopul de a rezolva o problemă, indiferent de gradualitatea ei, nu poate fi rezolvată prin generarea alteia.
Acest flagel al focalizării toxice o observăm de-a lungul anilor în Republica Moldova, în tendințele politice de reformă educațională, care pliază pe varii elemente ale sistemului, ignorând sistemul ca întreg și în particular. Nu știu câți dintre voi au dormit în preocupare cu întrebarea: ”De ce disciplinelor din ierarhia de sus se acordă mai multă importanță? Sau de cine și pentru ce există această ierarhie de organizare a obiectelor de studiu, trăind într-o lume fluctuativă aplicabilități cunoștințelor dobândite?”
Această abordare interogativă se justifică rapid cum ridicăm frunțile asupra sistemului parantezat, înțelegând că răspunsul e în natura și interesul economic și politic. Observăm descurajarea generațiilor întregi de tineri, chiar de către dascălii lor, din implicarea în artă, pe motiv că perspectivele lor de a se angaja ulterior sunt extrem de limitate. Problema nu este în faptul de a face artă, de a dispune de discipline artistice pentru îmbrățișarea unei profesii în domeniul acesta, dar în antrenarea tinerilor în exerciții artistice cu scop de a deschide ființa creativă din ei, de a o exprima ca aplicabilitate în celelalte domenii, care în timp, fără aceste abilități de ”soft skills”, se transformă în sisteme de lemn.
Aceste abordări sfătoase, care, începând de la părinți, continuând cu profesorii, înbolnăvesc capacitatea de orientare a tinerilor în viața unui secol care nu le aparține lor, ci tinerilor. Aceste sfaturi, probabil bune, au fost specifice perioadelor în care cei care azi, ca vârstă, nu se mai pot numi tineri, dar nicidcum în vremurile de azi, fiind identificate ca profund eronate. La cele spuse, important e să conștientizăm că această abordare a hrănit modul nostru de a gândi mai bine de 300 de ani. Dacă anterior, sau până azi, pilonii educației convenționale erau considerați industrializarea și academismul, păi e timpul să fundamentăm și un al treilea, cunoașterea expresivă a părților ”soft” personale, or ”creativizarea” tinerilor.

ACȚIUNE PE PREMISELE ”TABULEI RASA” ȘI PE CEEA CE POT DUCE EU

O zic franc și tare: ceea ce suntem, deținem și putem azi, este oglindirea noastră directă a rolului și locului în viitor. Într-o discuție cu cineva din afara hotarelor țării, prin intermediul unei intervenții live, polemizam despre rolul faptei de ieri a tinerilor, întru a crea agenda lor de mâine.
Da, totalmente de acord, doar că acest element e necesar, după mine, să fie doar un reper ce ține marja de eroare a acțiunilor realizate, nu mai mult. Pe această linie directorie, instigând și la o altă parte a monedei, care frecvent scapă. Să ne aducem aminte de discursul lui Lincoln, din decembrie 1862, la Congresul celui de-al doilea mesaj de tribună anual, pe care îl găsesc perfect contextual la ceea unde vreau să ajung.  Așadar, Abraham Lincoln și-a scris discursul cu o lună înainte de a semna Proclamația de Emancipare. Acesta cerea Congresului să privească printr-o altă perspectivă situația cu care se confruntau la perioada vizată. Oficialul a punctat tare, probabil pentru istoria ce a urmat și va urma, dar infinit important pentru percepția de mai departe a tinerilor (sigur că am folosit acest exemplu din motivul de a invoca istoria) că dogmele trecutului mai liniștit nu se mai potrivesc prezentului nostru furtunos, din motivul confruntărilor acerbe cu diverse dificultăți hrănite de interese schimbate la fiecare oră. Și din motivul că situația noastră este literalmente nouă, trebuie deci să și gândim, deci acționăm diferit. Lucru important și pentru situația tinerilor din Republicii Moldova, ce presupune întâi de toate dezrobirea noastră personală, individual de steriotipuri și ”povețe” fictive și apoi va fi loc ca să realizăm schimbarea întru a acționa și în slujba binelui nostru și acestei țări. Nu am scris în manieră pasageră cuvântul ”dezrobit”, pentru că noi, tinerii, și ulterior generațiile ce urmează, gândindu-ne și alergând după idei cărora le suntem devotați, pierdem în calitatea de a fi adevărat realizabile și relevante. Deveniți hipnotizați, ulterior robotizați și în final lemnificați de propriile idei și așteptări irealizate într-un sistem cu aceleași calificative.
Probabil, subiectiv, lăsând tratat acest text, pentru a merge mai departe e loc să ne descălțăm de ”sandalele ”PR-iste”, vândute din interes pentru o viață mai bună, fără mare drept de alegere și impunere, să ne scuturăm de toate mesajele iluzorii cu care devenim ”vaccinați” zilnic, or să ne dezvoltăm zona de paravan imun, prin cultură, artă, or comun înbuchetat, lărgirea orizonturilor de cunoaștere prin veșnică studiere.
Ținând cont de cumulul provocărilor cu care ne ciocnim în simțitul prezentului, cea mai însemnată și profundă schimbare ar fi cazul să se producă în modul în care ne concepem propriile capacități, desigur cu paralela reflectată asupra copiilor noștri, or zisa generație vie ce se produce pentru viitor. Citind lecții copiilor, de la catedră tinerilor studenți, constat cu regret și reafirm aici, că mulți sau poate majoritatea celor ce alcătuiește tânăra generație nu au nici cea mai vagă idee despre realele lor talente, vocații sau capacități.
Indiferența îi ține în levitație somnambulă. Prea mult s-a relaxat societatea noastră, prea mult ne-a influențat fenomenul globalizării, chiar și în percepție, auzind adesea considerațiunea tinerilor că nu au nici un fel de înzestrări, așteptând perioadă de plecare, de chemare făcută din afara țării de părinții acestora și dând vina tot pe ceea ce lipsește lor, pe competența de cauză a politicului din țară. Poziția mea este în acest sens că toți suntem înzestrați prin naștere cu talente dobândite genetic, doar că puțini sunt cei care sunt gata să părăsească zona de confort, să depună ceva efort și să-și dezvolte anumite abilități în mod corespunzător, unde subscriu îndemnului.
Ironia sorții oglindește unul dintre principalele motive ale irosirii de talent, de potențial ce poate duce la realizare un fapt început și anume de procesul menit să îl dezvolte, anume de educație. Fundament piramidal ce produce funcționalitatea sistemelor de mai departe, or blocajele ce țin în supravețuire prin ranchiună treptele superioare în stat, treptele manetate de deputații care vin și se autoproclamă post corupere frecventă, ca salvatori incomparabili statului, a generației tinere care poate sta la ei acasă, chiar electoral ”repatriindu-i”.
Dar dacă suprapunem câteva decenii anterioare, tragem linie în clipele prezentului și evaluăm potențialul de acțiune al acestora de mai departe, câtă coloană și rigiditate simțim în motorizarea schimbării în bine de mai departe cu implicarea ta, ca tânăr, or ca cel ce-i sunteți dascăl?

CREATIVITATEA, CA ELEMENT DE POZIȚIONARE A GÂNDIRII ”ÎN BOXĂ”, ”ÎN AFARA BOXEI”, SAU ÎN ”ZONA DE CONȘTIENTIZARE CĂ „BOXA NU EXISTĂ”

Mulți dintre noi cunoaștem istorioara cu broscuța și cratița. În primul caz, amintim broasca care a fost pusă în cratița cu apă fierbinte și care rapid a sărit din ea și de celălalt caz, când broasca a fost pusă în cratița cu apă rece, dar pe plita care a încălzit apa până la fierbere și în final a clocotit animăluțul, fără ca aceasta să dea semn de deranj.
Cât de aproape de noi, cât de caracteristic tinerilor secolului XXI, care prin indiferența manifestată frecvent devin victime clocotite a unui sistem în care trăiesc, iau parte și la care dau ripostă critică doar prin replici în chat-ul de facebook.
Ce înseamnă un tânăr ce gândește în interiorul unei boxe, aplicând metafora? Înseamnă trei nivele de educație ce coincid cu trei perioade de vârstă distincte, care sumativ aliniază pe o linie directorie ulterioară. Primul nivel coincide vârstei de șapte ani, or de educația făcută acasă.
Principala bază de cunoaștere a lumii prin prisma cunoștințelor oferite de părinți. Este etapa aranjamentelor emoționale și afective față de cele mai principale lucruri fragedei vârste. Copiii la 7 ani nu pot ști mai mult decât îi aliniază, alimentează și ajută ori orientează spre cunoaștere părinții.
Al doilea nivel este perioada școlii primare de alți 7 ani, vârstă ce se asociază cu cea mai dificilă perioadă de definire personală. Perioadă ce aliniază anumite părți ale caracterului, aranjează comportamentul în comunicarea cu alte persoane, într-un regim riguros de reguli, menținute de profesor. Tranziția acestei perioade trece în lumea dorinței primare de afirmare, de cunoaștere și determinare pentru viitor. Această a doua etapă, în prima fază, în dezvoltarea tinerilor este una încă în afara capacităților de a vedea realitățile în afara ”boxei”. Nu este o regulă, pentru că variabilitatea temperamentelor tinerilor, lasă loc și celor ce par diferiți de mici, dar care, cu regret, nu mereu sunt înțeleși și apreciați de profesori, adică, în cazul nostru, sistem, primă scânteie ce justifică un alt mod de gândire.
Deci, spre finalul perioadei a doua, tinerii care nu încetează să-și pună întrebări nu se mulțumesc cu răspunsurile lor date de mentori, tinerii, care încearcă să se implice în varii cercuri de acțiuni extracuriculare, dobândesc capacitatea de gândire ”în afara boxei”.
Pornind de la această abilitate dobândită, energetica acelor tineri se și schimbă radical odată cu creșterea potențialului lor de cunoaștere și adaptare la diverse situații. În timp, acest segment tipologic de percepție a tinerilor și înscrie cele mai multe și rapide succese, fiind frecvent solicitați și abordați în implicări personale.
De pe pozițiile gândirii ”în afara boxei”, cu altoirea de mai departe a tendinței de lărgire a orizonturilor de cunoaștere, este doar un pas către conștientizarea profundă de mai departe că ”boxa” nu există. Anume aici, privirea noastră devine superior sistemului care ne-a produs și suntem în plinătate apți de a privi lucrurile obiectiv. Nu vreau să dau o notă tinerilor din Republica Moldova la faza în care se identifică în gândirea lor, pentru că individualitatea lor și-o pot aprecia singuri, citind aceste rânduri. Suntem cei care am fost produși de sistem, trăim și facem parte din sistem, dar în obligația de mai departe este nevoie ca minim să putem gândi în afara sistemului.
Doar așa văd potentă implicarea noastră pentru a schimba lucrurile, altfel rămânem victimele hipnotizate de interese superioare nouă.

DIZABILITATEA SISTEMULUI DE EDUCAȚIE, NEADAPTAT CERINȚELOR DE PIAȚĂ A MUNCII. MOTIV DE DEZNĂDEJDE ȘI CEDARE, OR PLECARE DE-ACASĂ

Viața noastră nu este liniară și cultura tinerilor este una organică, care evoluează în mod constant prin gândurile, sentimentele și acțiunile lor, care le realizează zi de zi. În prezent, provocările de a transforma sistemul educației în ceva mai potrivit sunt strigătul secolului XXI.
În centrul acestor transformări se cere deja o abordare total diferită a rolului și potențialului tinerilor din Republica Moldova. Când vorbim despre realizarea potențialului nostru, trebuie să notăm două sensuri ale termenului. În primul rând, este nevoie să înțelegem gama și varietatea pe care le transpunem ulterior în realitate.
Educația, prin țelul ei, are un rol determinant în dezvoltarea orizonturilor de cunoaștere, a abilităților de orienate, adaptare și a instrumentarului tehnic util creșterii economice a statului.
Elocvența în acest sens revine sistemului de învățământ tradițional al Republicii Moldova, care generează de-a lungul timpului serioase probleme în toate sectoarele de pe piața forței de muncă, în toate sistemele, cu orientare și manifest la treptele superioare de control al statului.
Aceste probleme le simțim toți, de la un capăt la altul al pieței muncii, de la supracalificați, la cei fără nici o calificare. Observăm că indiferent de cine accede la putere, politicile naționale privind educația îi au în vedere pe tinerii absolvenți de facultăți. Chiar dacă practica la care cu toții suntem martori, că politicile pot să funcționeze, păi adesea absolvenții se ciocnesc cu o problemă omniprezentă lor, lipsa locurilor de muncă. Secolul XXI a venit la pachet cu multe alte părți gri și cu un fenomen al inflației crescute a specialiștilor absolviți. Creșterea numărului de absolvenți cu studii superioare a dus la o criză neașteptată în recrutarea acestora în câmpul muncii. În disperare de cauză, după studii dictate de un sistem neadaptat cerințelor de piață ale muncii, absolvenții sunt grăbiți fie să părăsească țara, unde se rezumă la munci inferioare studiilor încheiate, or în mic procent, rămân pe poziții inferioare în diferite companii din țară.
Problemele sunt foarte critice pentru cei cu studii și calificări, însă pentru cei care nu dispun de calificări sunt usturător distrugătoare. Sistemul actual de învățământ din Republica Moldova, chiar dacă produce un număr mare de tineri specialiști, acesta nu reușesc să facă față standartelor acestora. Despre acestea ne indică clar ratele înalte de abandon școlar, retragerile din sistemul de învățământ obligatoriu etc., cu implicarea unor mulți factori cunoscuți de fiecare dintre dvs. La final, îndemn să combatem prin implicările noastre mai articulate, ceea ce a spus metaforic Chris Wink: ”În modelul tradițional de educație, copiii par să fie încărcătura unor vagoane de marfă, în timp ce școala este un mare siloz. La siloz, copiii sunt umpluți ca niște saci și așezați apoi în marfare. Noi am construit rampele de lansare în care copiii sunt rachetele, iar noi nu facem decât să încercăm să găsim fitilul”.
Elementele de bază în dezvoltarea personală a tinerilor rămân a fi individualitatea și autenticitatea, de care vă îndemn să luați act.

LIVIU MORARU

Chișinău, 04.11.2019

USAMVB și UASM relații de parteneriat și bună colaborare

 Între Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și Universitatea Agrară de Stat din Moldova – Chișinău există de ceva timp foarte bune relații de cooperare și dezvoltare pe  toate planurile. În urma vizitei întreprinse la Universitatea Agrară de Stat din Moldova (UASM) am avut plăcerea să stau de vorbă cu VOLCONOVICI Liviu, președinte, rector, dr.hab., prof.univ., care a făcut un scurt istoric al singurei instituții superioare de învățământ agrar din Republica Moldova. „Anul trecut am sărbăorit  85 de ani de la fondarea Universităţii Agrare de Stat din Moldova, unica instituţie de învăţământ superior agricol din Republica Moldova. A fost întemeiată în anul 1933 în urma promulgării de către Regele Carol al II-lea a Legii despre transformarea Secţiei de Ştiinţe Agricole a Universităţii din Iaşi în Facultatea de Ştiinţe Agricole cu sediul la Chişinău, iar în august 1940, prin Hotărârea Sovietului Comisarilor Narodnici al URSS şi CC al PC(b)U, în baza Facultăţii s-a organizat Institutul Agricol din Chişinău.  De-a lungul existenţei sale academice, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a beneficiat de aportul mai multor personalităţi remarcabile în domeniul educaţiei şi ştiinţei agricole, educând, la rândul său, numeroşi specialişti de valoare care au contribuit substanţial la formarea şi dezvoltarea economiei naţionale, a aspectului social, politic şi a tezaurului cultural naţional. Astfel, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a format în cadrul facultăţilor sale peste 55 de mii de specialişti, inclusiv 2 211 cu titlu de master în ştiinţe agricole, inginereşti şi economice, şi cca 1000 de specialişti din 67 de ţări, care s-au afirmat prin rezultate remarcabile în producţie şi în cercetare, în ţară şi peste hotare. Printre absolvenţii notorii ai instituţiei noastre se numără primul Preşedinte al Republicii Moldova, domnul Mircea Snegur, actualul Preşedinte, domnul Igor Dodon, mai mulţi primi-miniştri, miniştri, deputaţi în parlament, ambasadori, membri ai Academiei de Ştiinţe, scriitori etc. Concomitent cu formarea specialiştilor, Universitatea Agrară de Stat din Moldova s-a afirmat şi printr-un nucleu ştiinţific de mare importanţă atât pe plan intern, cât şi internaţional. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate în domeniile horticulturii, viticulturii, avicol, al ingineriei agrare, sanitar-veterinare, al siguranţei alimentare, al produselor farmaceutice etc., cuprinse într-un număr mare de monografii, manuale, articole ştiinţifice, brevete de invenţii, au fost în mare parte implementate în producţie – prin elaborarea soiurilor şi hibrizilor noi de plante, prin crearea unor crossuri de păsări şi animale, prin dezvoltarea tehnologiilor în cultura plantelor şi creşterea animalelor.

 

În prezent, peste 4000 de studenţi îşi fac studiile la Universitatea Agrară de Stat din Moldova în cadrul a 6 facultăţi ce cuprind 25 de specialităţi la ciclul I, 22 de specialităţi la ciclul II şi 24 de specialităţi ştiinţifice la ciclul III. Instituţia dispune de un valoros potenţial intelectual şi de o bogată infrastructură destinată activităţilor didactice, investigaţiilor ştiinţifice, precum şi asigură studenţilor servicii sociale, culturale şi sportive de bună calitate. Universitatea Agrară de Stat din Moldova are acreditare naţională, este parte a Asociaţiei Universităţilor Europene, a Asociaţiei Universităţilor Francofone, întreţine relaţii de colaborare cu 83 de universităţi şi instituţii de cercetare din Europa, Asia şi America de Nord, fiind deschisă cooperării internaţionale. În cadrul universităţii funcţionează 16 laboratoare de cercetare ştiinţifică, inclusiv unul acreditat de Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova. La 4 octombrie 2013, prin Decretul nr. 820–VII, în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în dezvoltarea învăţământului universitar, pentru contribuţie substanţială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi activitate metodico-ştiinţifică prodigioasă, Universităţii Agrare de Stat din Moldova i s-a conferit înalta distincţie de stat „Ordinul Republicii”. Avem convingerea că, în anii care vor urma, Universitatea Agrară de Stat din Moldova va continua să se afirme şi să raspundă competent, prin realizări ştiinţifice pertinente, celor mai mari provocări ale omenirii, precum schimbările climatice şi securitatea alimentară. De asemenea, credem că prin instruirea calificată, la cel mai înalt nivel, a tinerilor specialişti vom contribui la modernizarea agriculturii şi la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural din Republica Moldova”.

Am avut deosebita plăcere să vizitez Muzeul Universității Agrare de Stat  din Moldova, din incinta universității și Vinoteca universității a cărui ghid a fost decanul Facultății de Horticultură, conf.univ.dr. Gheorghe Nicolaescu.

În baza relațiilor excelente de parteneriat între aceste două instituții superioare de învățământ, în luna septembrie 2019, Universitatea Agrară de Stat din Moldova i-a conferit titlul de Doctor Honoris Cauza dl. prof. univ.dr. Alin Cosmin Popescu, rectorul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. Acest titlu încununează relațiile parteneriale de success între cele două instituții de învățământ.

Text și Foto

Clement Lupu

La revedere, Moldagrotech și Farmer 2019!

La mijlocul lunii octombrie 2019, (16-19.10. CIE Moldexpo a găzduit principalul eveniment al anului pentru complexul agroindustrial din Republica Moldova, care a unit expoziția internațională specializată MOLDAGROTECH (autumn), ediția a XXXVII-a, expoziția-târg FARMER, ediția a XXII-a, târgurile “Animal show” și “Toamna de Aur” plus alte evenimente speciale.Misiunea celei mai mari expoziții agricole din țară, MOLDAGROTECH (autumn), a fost, este și va fi de a oferi industriei agricole locale cele mai moderne utilaje și tehnologii, ce ar contribui la sporirea eficienței și creșterea profiturilor în agricultură. Schimbările climatice și efectele tot mai accentuate ale acestora, accesul insuficient la irigare, nevoia tot mai mare de aplicare a tehnologiilor moderne au făcut oportună organizarea expoziției MOLDAGROTECH (autumn). Evenimentul a oferit modalități de depășire a provocărilor cu care se confruntă complexul agroindustrial național. Prestigiul sporit al expoziției MOLDAGROTECH și corespunderea cu standardele internaționale din domeniu sunt confirmate de agrearea de către Asociația Mondială a Industriei Expoziționale (UFI) și Asociația Europeană a Organizatorilor Expozițiilor Agricole (EURASCO).
În perioada 16 – 19 octombrie, aproximativ 120 de participanți din Republica Moldova, Austria, Germania, Italia, România, Rusia, Turcia, Republica Cehă și Ucraina au fost prezenți cu cele mai avansate mașini, echipamente și servicii pentru agrobusiness, iar în pavilioanele expoziționale și pe spațiile în aer liber se vor desfășura diverse evenimente.
Cel mai extins segment al expoziției a fost completat cu mașini și echipamente agricole, cu  prezentări de  tractoare, mașini de lucrat solul și semănătoare,  utilaje de fertilizare și de protecție a plantelor, echipamente de recoltare, de pregătire a furajelor, utilaje pentru lucrarea solului post-recoltare și depozitare a culturilor, mașini de încărcare-descărcare, transport special, echipamente pentru servicii tehnice, piese de schimb, echipamente pentru creșterea animalelor și păsărilor de curte. Compania din România Atlas Impex SRL a prezentat soluții tehnologice în domeniul zootehniei, iar compania Grădina Mărioarei împreună cu compania austriacă Prochaska vor oferi agricultorilor și grădinarilor echipamente profesionale de îngrijire a plantațiilor. Ziua Tinerilor „Agrogenerație” a reunit tineri specialiști și studenți din domeniul industriei agricole care au prezentat lucrări științifice, precum și inovații în domeniu. Expoziția-târg FARMER este un eveniment internațional destinat stimulării dezvoltării agriculturii din Moldova, promovării produselor autohtone și străine, misiunea căreia este avansarea gradului de competitivitate al sectorului agricol din Moldova și stabilirea contactelor cu potențiali parteneri locali și străini. În acest an, la FARMER au participat peste 240 de companii agricole, gospodării țărănești și de fermieri, asociații naționale de specialitate, organizații financiare și reprezentanți ai institutelor de cercetare, care vor prezenta tehnologii, materiale și instrumente pentru funcționarea eficientă a gospodăriilor agricole, precum și produse ale fermierilor moldoveni. Expoziția-târg FARMER va deveni o platformă pentru activitatea Proiectului Uniunii Europene de dezvoltare a zonelor rurale din Republica Moldova. Scopul proiectului este de a crea un mediu de afaceri competitiv, modern și durabil în sectorul agricol al țării noastre. Printre obiectivele proiectului: creșterea componentei inovatoare a agroindustriei, înlesnirea accesului produselor locale pe piețele externe, introducerea standardelor de calitate și certificare. La proiect pot participa fermieri, reprezentanți ai institutelor de cercetare, școli profesionale și firme agricole din țară.

Text și foto –

Clement Lupu