FOTOREPORTAJ DE CLEMENT LUPU
Etichetă: Timișoara
Târgul Internațional de Agriultură – Novi Sad 2022

Ediția 89 a târgului internațional de agricultură din Novi Sad, care se desfășoară în perioada 21-27 mai 2022, reunește 1.100 de expozanți din Serbia și 21 de țări. În cadrul târgului a fost prezentă și o delegație a Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara, constituită din studenți și cadre didactice din cadrul Facultății de Bioingineria Resurselor Animaliere – Zootehnie, care au vizitat standuri cu utilaje agricole, sectorul zootehnic etc. Vizita a fost posibilă ca urmare a implicării rectorului USAMVB Timișoara, prof. univ. Alin Cosmin Popescu în baza parteneriatului existent între universitatea din Timișoara și Universitatea din Novi Sad.
Fotocolaj
ZIUA REGALITĂȚII LA USAMVB TIMIȘOARA
În data de 19 mai 2022, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al Romaniei” din Timisoara organizează un complex de evenimente dedicate Zilei Regalității, invitați de onoare fiind Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei române și Principele Radu. În cadrul acestor manifestări care vor debuta începând cu orele 14,00, în Aula Magna a USAMVB vor avea loc alocuțiuni despre contribuția Regelui Mihai I al României în procesul de învățământ superior agrar prin promulgarea la 30 iulie 1945 a Legii 617 pentru înființarea Facultății de Agronomie, în cadrul Politehnicii din Timișoara (Monitorul Oficial, 1 august 1945). După momentul oficial din Aula Magna, urmează prezentarea echipei de rugby SCM-USAMVB Timișoara campioană națională, iar la final va avea loc o ediție de cros.
În dezvoltarea sa, universitatea a parcurs un drum relativ lung și nu întotdeauna usor, trecând prin numeroase etape dintre care le amintim pe cele mai importante: în perioada Dictatului de la Viena, la Timisoara a functionat timp de 5 ani Facultatea de Agronomie de la Cluj (care, dupa Legea învatamântului din 1938, a fost subordonata Scolii Politehnice timisorene); aparitia Legii Reformei agrare nr. 187/1945 a constituit un act normativ de referinta, punând bazele patrimoniale ale sistemului de agricultura care se va practica în România în perioada 1949 – 1989; reforma” agrară din 1948 a însemnat, de fapt, sovietizarea agriculturii românesti, fapt care a modificat fundamental și obiectivele învatamântului agronomic; între anii 1962-1976, sub conducerea rectorului prof. dr. Iulian Dracea, s-a produs schimbarea substanțiala a învatamântului agronomic timisorean. Campusul universitar a fost conceput ca un complex de clădiri care să reunească, pe același teren, spații de învatamânt, laboratoare pentru cercetare științifică, utilități pentru activitatea de microproducție, spații cu destinație socială precum cămine și cantină, terenuri sportive și pentru activități recreative etc. După construirea sa, a devenit unul dintre cele mai moderne campusuri universitare din Europa, în perioada respectivă. După decembrie 1989, au devenit necesare schimbarea conceptiei cu privire la locul și rolul specialistului în sistemul agroalimentar și redefinirea pieței muncii specialistului agricol. Prin Ordinul Ministrului Învățământului și Stiintei nr. 4894 din 22.03.1991, denumirea instituției s-a schimbat în Universitatea de Științe Agricole a Banatului Timișoara (USAMVBT), iar în 1995, prin Hotarârea Guvernului României nr.568, în Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara (USAMVBT). Între anii 1990 – 2004, universitatea a înregistrat un reviriment puternic. în această perioadă s-au reamenajat și modernizat majoritatea spațiilor de învățământ, căminele studențesti și cantina, care au dobândit standarde europene. A fost demarată construcția noilor spații de învățământ pentru Facultatea de Tehnologia Produselor Alimentare și Facultatea de Management Agricol. În toamna anului 2004, cu prilejul deschiderii noului an de învatamânt universitar, această nouă construcție a fost dată în folosință partțial. În prezent, această construcție este folosită în totalitate. În anul universitar 2021/2022, la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara studiază un numãr de 6143 tineri, din care: 4590 – ciclul studii universitare de licență; 1348 – ciclul studii universitare de masterat; 205 – ciclul studii universitare de doctorat.
SINDROMUL BROAȘTEI CLOCOTITE
Mirajul unui blocaj personal, or problema umbrei din spatele unui bec încins
Eu fac ceea ce-mi place și mă conving că pot.
Asta mă face infinit creativ, fericit și în armonie cu mine
Imprevizibilitatea absolută a problemelor cu care se confruntă tinerii reprezintă, din start, nucleul argumentului meu în ceea ce privește manifestul de rol și cauză în viața de zi cu zi.
Am dat, dragă cititor, dau și voi da tot ca în suflet să păstrez fertil acest platou al veșnicei tinereți, întru a fi așa. Or ne rezumăm la un prezent altfel, dacă încercăm să schimbăm lentilele vizorului asupra generațiilor noi care apar. Reducerea mea în expunerea situațională reflectă ideea shakespeariană, ”a fi sau a nu fi”, de la englezescul ”to be or not to be”, din actul III al piesei Hamlet. Aceasta fiind întrebarea exclamativă, a trecut într-o caracteristică definitorie a modului de a fi și a acționa în rândul tinerilor, lucru nu neapărat observat doar în Republica moldova, dar la scară extinsă. Da, noi excelăm la capitolul alterării identitare a vârstelor, ca rol și importanță într-un stat, care de la tribune, este numit ”de drept”. Stat care se face vinovat de modelările vizionare prin prisma unui sistem educațional de formare, îmbătrânit metodic și ca şi conținut.
Am pășit cu stângul într-o lume ce aparține unui mileniu al vitezelor, ale cărei principii de fizică mecanică nu le-am învățat, principii ce ne pot propulsa, menține, ori arunca pe acostamentul competiției.
Lumea în care trăim aparține schimbărilor rapide, cu provocări fără precedent și imposibilități de a anticipa transpunerea acestora în complexitatea viitorului. Începând cu primii ani ai sec. XXI, secol al tehnologiilor revoluționare, entitățile comerciale de stat, cât și private spun că au nevoie continuă de tineri activi care să gândească altfel, mai extins, mai creativ, să posede o comunicare eficientă crescută și să manifeste potențial de conlucrare în echipă, tineri care să fie pe deplin flexibili și adaptabili oricărei situații imprevizibile. Urmare a portofoliului practicilor mele, adunate din diverse domenii, acei oameni care caută asemenea tineri spun că în acest prezent nu-i mai găsești ușor.
Conștientizând problema de substrat, deduc lejer o opțiune punctuală a caracteristicilor vulnerabile a tendințelor tinerii generații din Republica Moldova.
În expunere subiectivă, acestea sunt:
– Focalizarea toxică indusă;
– Acțiunile pe premisele ”tabulei rasa” și pe ceea ce pot duce eu;
– Creativitatea, ca element de poziționare a gândirii ”în boxă”, ”în afara boxei”, or în ”zona de conștientizare că boxa nu există”;
– Dizabilitatea sistemului de educație, neadaptat cerințelor de piață a muncii. Motiv de deznădejde și cedare, or plecare de-acasă.
FOCALIZAREA TOXICĂ INDUSĂ
Am un prieten, pe care-l voi numi, în acest text, Cutărescu. Acesta lucrează, la fel ca mine, într-o televiziune. Cutărescu este un fumător foarte activ, cu regret. Zic așa pentru că adevăratul mare regret este că și eu fumez. Doar că eu am siguranța tăriei lăuntrice că voi renunța atunci când voi decide asta.
Deci, acest prieten fumează cam câte 2 pachete de țigări, zilnic. Recent, a început să simtă dureri acute în spate. Plămânii, ținând cont de faptul că durerile de plămâni niciodată nu se vor manifesta în zona pieptului. Astfel, acesta a plecat la medic pentru o consultație. Medicul, după examinare, a dedus fără mari greutăți, că are probleme la plămâni și a mai spus, că pe lângă multiplii factori, fumatul este deosebit de periculos și poate duce la cancer pulmonar. Cutărescu a ripostat, cu replică și solicitare de soluții alternative, căci fumatul nu-l poate lăsa, invocând că lucrează în televiziune și are nevoie de țigări pentru a se detașa de munca în redacție. În această situație, medicul i-a sugerat să treacă la țigări electronice sau la IQOS, pe motiv că după o perioadă, va înceta să le mai fumeze și probabil va renunța definitiv la fumat. Cutărescu i-a răspuns că la această chestiune s-a gândit și el anterior, doar că IQOS, or țigările electronice i-ar putea provoca serioase probleme la dinți. Spre mirarea lui, medicul i-a replicat, tranșant, că nu a venit la el din cauza problemelor dentare, interesându-l doar problemele ce se refereau la plămâni. Fiind în acest sens un exemplu clar de focalizare toxică, acest specialist ”de sistem”, într-o abordare perspectiv holistică, ar fi consimțit că problema lui Cutărescu are la bază un cumul extins de factori, inclusiv fumatul care trebuie combătut. Dar, în scopul de a rezolva o problemă, indiferent de gradualitatea ei, nu poate fi rezolvată prin generarea alteia.
Acest flagel al focalizării toxice o observăm de-a lungul anilor în Republica Moldova, în tendințele politice de reformă educațională, care pliază pe varii elemente ale sistemului, ignorând sistemul ca întreg și în particular. Nu știu câți dintre voi au dormit în preocupare cu întrebarea: ”De ce disciplinelor din ierarhia de sus se acordă mai multă importanță? Sau de cine și pentru ce există această ierarhie de organizare a obiectelor de studiu, trăind într-o lume fluctuativă aplicabilități cunoștințelor dobândite?”
Această abordare interogativă se justifică rapid cum ridicăm frunțile asupra sistemului parantezat, înțelegând că răspunsul e în natura și interesul economic și politic. Observăm descurajarea generațiilor întregi de tineri, chiar de către dascălii lor, din implicarea în artă, pe motiv că perspectivele lor de a se angaja ulterior sunt extrem de limitate. Problema nu este în faptul de a face artă, de a dispune de discipline artistice pentru îmbrățișarea unei profesii în domeniul acesta, dar în antrenarea tinerilor în exerciții artistice cu scop de a deschide ființa creativă din ei, de a o exprima ca aplicabilitate în celelalte domenii, care în timp, fără aceste abilități de ”soft skills”, se transformă în sisteme de lemn.
Aceste abordări sfătoase, care, începând de la părinți, continuând cu profesorii, înbolnăvesc capacitatea de orientare a tinerilor în viața unui secol care nu le aparține lor, ci tinerilor. Aceste sfaturi, probabil bune, au fost specifice perioadelor în care cei care azi, ca vârstă, nu se mai pot numi tineri, dar nicidcum în vremurile de azi, fiind identificate ca profund eronate. La cele spuse, important e să conștientizăm că această abordare a hrănit modul nostru de a gândi mai bine de 300 de ani. Dacă anterior, sau până azi, pilonii educației convenționale erau considerați industrializarea și academismul, păi e timpul să fundamentăm și un al treilea, cunoașterea expresivă a părților ”soft” personale, or ”creativizarea” tinerilor.
ACȚIUNE PE PREMISELE ”TABULEI RASA” ȘI PE CEEA CE POT DUCE EU
O zic franc și tare: ceea ce suntem, deținem și putem azi, este oglindirea noastră directă a rolului și locului în viitor. Într-o discuție cu cineva din afara hotarelor țării, prin intermediul unei intervenții live, polemizam despre rolul faptei de ieri a tinerilor, întru a crea agenda lor de mâine.
Da, totalmente de acord, doar că acest element e necesar, după mine, să fie doar un reper ce ține marja de eroare a acțiunilor realizate, nu mai mult. Pe această linie directorie, instigând și la o altă parte a monedei, care frecvent scapă. Să ne aducem aminte de discursul lui Lincoln, din decembrie 1862, la Congresul celui de-al doilea mesaj de tribună anual, pe care îl găsesc perfect contextual la ceea unde vreau să ajung. Așadar, Abraham Lincoln și-a scris discursul cu o lună înainte de a semna Proclamația de Emancipare. Acesta cerea Congresului să privească printr-o altă perspectivă situația cu care se confruntau la perioada vizată. Oficialul a punctat tare, probabil pentru istoria ce a urmat și va urma, dar infinit important pentru percepția de mai departe a tinerilor (sigur că am folosit acest exemplu din motivul de a invoca istoria) că dogmele trecutului mai liniștit nu se mai potrivesc prezentului nostru furtunos, din motivul confruntărilor acerbe cu diverse dificultăți hrănite de interese schimbate la fiecare oră. Și din motivul că situația noastră este literalmente nouă, trebuie deci să și gândim, deci acționăm diferit. Lucru important și pentru situația tinerilor din Republicii Moldova, ce presupune întâi de toate dezrobirea noastră personală, individual de steriotipuri și ”povețe” fictive și apoi va fi loc ca să realizăm schimbarea întru a acționa și în slujba binelui nostru și acestei țări. Nu am scris în manieră pasageră cuvântul ”dezrobit”, pentru că noi, tinerii, și ulterior generațiile ce urmează, gândindu-ne și alergând după idei cărora le suntem devotați, pierdem în calitatea de a fi adevărat realizabile și relevante. Deveniți hipnotizați, ulterior robotizați și în final lemnificați de propriile idei și așteptări irealizate într-un sistem cu aceleași calificative.
Probabil, subiectiv, lăsând tratat acest text, pentru a merge mai departe e loc să ne descălțăm de ”sandalele ”PR-iste”, vândute din interes pentru o viață mai bună, fără mare drept de alegere și impunere, să ne scuturăm de toate mesajele iluzorii cu care devenim ”vaccinați” zilnic, or să ne dezvoltăm zona de paravan imun, prin cultură, artă, or comun înbuchetat, lărgirea orizonturilor de cunoaștere prin veșnică studiere.
Ținând cont de cumulul provocărilor cu care ne ciocnim în simțitul prezentului, cea mai însemnată și profundă schimbare ar fi cazul să se producă în modul în care ne concepem propriile capacități, desigur cu paralela reflectată asupra copiilor noștri, or zisa generație vie ce se produce pentru viitor. Citind lecții copiilor, de la catedră tinerilor studenți, constat cu regret și reafirm aici, că mulți sau poate majoritatea celor ce alcătuiește tânăra generație nu au nici cea mai vagă idee despre realele lor talente, vocații sau capacități.
Indiferența îi ține în levitație somnambulă. Prea mult s-a relaxat societatea noastră, prea mult ne-a influențat fenomenul globalizării, chiar și în percepție, auzind adesea considerațiunea tinerilor că nu au nici un fel de înzestrări, așteptând perioadă de plecare, de chemare făcută din afara țării de părinții acestora și dând vina tot pe ceea ce lipsește lor, pe competența de cauză a politicului din țară. Poziția mea este în acest sens că toți suntem înzestrați prin naștere cu talente dobândite genetic, doar că puțini sunt cei care sunt gata să părăsească zona de confort, să depună ceva efort și să-și dezvolte anumite abilități în mod corespunzător, unde subscriu îndemnului.
Ironia sorții oglindește unul dintre principalele motive ale irosirii de talent, de potențial ce poate duce la realizare un fapt început și anume de procesul menit să îl dezvolte, anume de educație. Fundament piramidal ce produce funcționalitatea sistemelor de mai departe, or blocajele ce țin în supravețuire prin ranchiună treptele superioare în stat, treptele manetate de deputații care vin și se autoproclamă post corupere frecventă, ca salvatori incomparabili statului, a generației tinere care poate sta la ei acasă, chiar electoral ”repatriindu-i”.
Dar dacă suprapunem câteva decenii anterioare, tragem linie în clipele prezentului și evaluăm potențialul de acțiune al acestora de mai departe, câtă coloană și rigiditate simțim în motorizarea schimbării în bine de mai departe cu implicarea ta, ca tânăr, or ca cel ce-i sunteți dascăl?
CREATIVITATEA, CA ELEMENT DE POZIȚIONARE A GÂNDIRII ”ÎN BOXĂ”, ”ÎN AFARA BOXEI”, SAU ÎN ”ZONA DE CONȘTIENTIZARE CĂ „BOXA NU EXISTĂ”
Mulți dintre noi cunoaștem istorioara cu broscuța și cratița. În primul caz, amintim broasca care a fost pusă în cratița cu apă fierbinte și care rapid a sărit din ea și de celălalt caz, când broasca a fost pusă în cratița cu apă rece, dar pe plita care a încălzit apa până la fierbere și în final a clocotit animăluțul, fără ca aceasta să dea semn de deranj.
Cât de aproape de noi, cât de caracteristic tinerilor secolului XXI, care prin indiferența manifestată frecvent devin victime clocotite a unui sistem în care trăiesc, iau parte și la care dau ripostă critică doar prin replici în chat-ul de facebook.
Ce înseamnă un tânăr ce gândește în interiorul unei boxe, aplicând metafora? Înseamnă trei nivele de educație ce coincid cu trei perioade de vârstă distincte, care sumativ aliniază pe o linie directorie ulterioară. Primul nivel coincide vârstei de șapte ani, or de educația făcută acasă.
Principala bază de cunoaștere a lumii prin prisma cunoștințelor oferite de părinți. Este etapa aranjamentelor emoționale și afective față de cele mai principale lucruri fragedei vârste. Copiii la 7 ani nu pot ști mai mult decât îi aliniază, alimentează și ajută ori orientează spre cunoaștere părinții.
Al doilea nivel este perioada școlii primare de alți 7 ani, vârstă ce se asociază cu cea mai dificilă perioadă de definire personală. Perioadă ce aliniază anumite părți ale caracterului, aranjează comportamentul în comunicarea cu alte persoane, într-un regim riguros de reguli, menținute de profesor. Tranziția acestei perioade trece în lumea dorinței primare de afirmare, de cunoaștere și determinare pentru viitor. Această a doua etapă, în prima fază, în dezvoltarea tinerilor este una încă în afara capacităților de a vedea realitățile în afara ”boxei”. Nu este o regulă, pentru că variabilitatea temperamentelor tinerilor, lasă loc și celor ce par diferiți de mici, dar care, cu regret, nu mereu sunt înțeleși și apreciați de profesori, adică, în cazul nostru, sistem, primă scânteie ce justifică un alt mod de gândire.
Deci, spre finalul perioadei a doua, tinerii care nu încetează să-și pună întrebări nu se mulțumesc cu răspunsurile lor date de mentori, tinerii, care încearcă să se implice în varii cercuri de acțiuni extracuriculare, dobândesc capacitatea de gândire ”în afara boxei”.
Pornind de la această abilitate dobândită, energetica acelor tineri se și schimbă radical odată cu creșterea potențialului lor de cunoaștere și adaptare la diverse situații. În timp, acest segment tipologic de percepție a tinerilor și înscrie cele mai multe și rapide succese, fiind frecvent solicitați și abordați în implicări personale.
De pe pozițiile gândirii ”în afara boxei”, cu altoirea de mai departe a tendinței de lărgire a orizonturilor de cunoaștere, este doar un pas către conștientizarea profundă de mai departe că ”boxa” nu există. Anume aici, privirea noastră devine superior sistemului care ne-a produs și suntem în plinătate apți de a privi lucrurile obiectiv. Nu vreau să dau o notă tinerilor din Republica Moldova la faza în care se identifică în gândirea lor, pentru că individualitatea lor și-o pot aprecia singuri, citind aceste rânduri. Suntem cei care am fost produși de sistem, trăim și facem parte din sistem, dar în obligația de mai departe este nevoie ca minim să putem gândi în afara sistemului.
Doar așa văd potentă implicarea noastră pentru a schimba lucrurile, altfel rămânem victimele hipnotizate de interese superioare nouă.
DIZABILITATEA SISTEMULUI DE EDUCAȚIE, NEADAPTAT CERINȚELOR DE PIAȚĂ A MUNCII. MOTIV DE DEZNĂDEJDE ȘI CEDARE, OR PLECARE DE-ACASĂ
Viața noastră nu este liniară și cultura tinerilor este una organică, care evoluează în mod constant prin gândurile, sentimentele și acțiunile lor, care le realizează zi de zi. În prezent, provocările de a transforma sistemul educației în ceva mai potrivit sunt strigătul secolului XXI.
În centrul acestor transformări se cere deja o abordare total diferită a rolului și potențialului tinerilor din Republica Moldova. Când vorbim despre realizarea potențialului nostru, trebuie să notăm două sensuri ale termenului. În primul rând, este nevoie să înțelegem gama și varietatea pe care le transpunem ulterior în realitate.
Educația, prin țelul ei, are un rol determinant în dezvoltarea orizonturilor de cunoaștere, a abilităților de orienate, adaptare și a instrumentarului tehnic util creșterii economice a statului.
Elocvența în acest sens revine sistemului de învățământ tradițional al Republicii Moldova, care generează de-a lungul timpului serioase probleme în toate sectoarele de pe piața forței de muncă, în toate sistemele, cu orientare și manifest la treptele superioare de control al statului.
Aceste probleme le simțim toți, de la un capăt la altul al pieței muncii, de la supracalificați, la cei fără nici o calificare. Observăm că indiferent de cine accede la putere, politicile naționale privind educația îi au în vedere pe tinerii absolvenți de facultăți. Chiar dacă practica la care cu toții suntem martori, că politicile pot să funcționeze, păi adesea absolvenții se ciocnesc cu o problemă omniprezentă lor, lipsa locurilor de muncă. Secolul XXI a venit la pachet cu multe alte părți gri și cu un fenomen al inflației crescute a specialiștilor absolviți. Creșterea numărului de absolvenți cu studii superioare a dus la o criză neașteptată în recrutarea acestora în câmpul muncii. În disperare de cauză, după studii dictate de un sistem neadaptat cerințelor de piață ale muncii, absolvenții sunt grăbiți fie să părăsească țara, unde se rezumă la munci inferioare studiilor încheiate, or în mic procent, rămân pe poziții inferioare în diferite companii din țară.
Problemele sunt foarte critice pentru cei cu studii și calificări, însă pentru cei care nu dispun de calificări sunt usturător distrugătoare. Sistemul actual de învățământ din Republica Moldova, chiar dacă produce un număr mare de tineri specialiști, acesta nu reușesc să facă față standartelor acestora. Despre acestea ne indică clar ratele înalte de abandon școlar, retragerile din sistemul de învățământ obligatoriu etc., cu implicarea unor mulți factori cunoscuți de fiecare dintre dvs. La final, îndemn să combatem prin implicările noastre mai articulate, ceea ce a spus metaforic Chris Wink: ”În modelul tradițional de educație, copiii par să fie încărcătura unor vagoane de marfă, în timp ce școala este un mare siloz. La siloz, copiii sunt umpluți ca niște saci și așezați apoi în marfare. Noi am construit rampele de lansare în care copiii sunt rachetele, iar noi nu facem decât să încercăm să găsim fitilul”.
Elementele de bază în dezvoltarea personală a tinerilor rămân a fi individualitatea și autenticitatea, de care vă îndemn să luați act.
LIVIU MORARU
Chișinău, 04.11.2019
USAMVB și UASM relații de parteneriat și bună colaborare
Între Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara și Universitatea Agrară de Stat din Moldova – Chișinău există de ceva timp foarte bune relații de cooperare și dezvoltare pe toate planurile. În urma vizitei întreprinse la Universitatea Agrară de Stat din Moldova (UASM) am avut plăcerea să stau de vorbă cu VOLCONOVICI Liviu, președinte, rector, dr.hab., prof.univ., care a făcut un scurt istoric al singurei instituții superioare de învățământ agrar din Republica Moldova. „Anul trecut am sărbăorit 85 de ani de la fondarea Universităţii Agrare de Stat din Moldova, unica instituţie de învăţământ superior agricol din Republica Moldova. A fost întemeiată în anul 1933 în urma promulgării de către Regele Carol al II-lea a Legii despre transformarea Secţiei de Ştiinţe Agricole a Universităţii din Iaşi în Facultatea de Ştiinţe Agricole cu sediul la Chişinău, iar în august 1940, prin Hotărârea Sovietului Comisarilor Narodnici al URSS şi CC al PC(b)U, în baza Facultăţii s-a organizat Institutul Agricol din Chişinău. De-a lungul existenţei sale academice, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a beneficiat de aportul mai multor personalităţi remarcabile în domeniul educaţiei şi ştiinţei agricole, educând, la rândul său, numeroşi specialişti de valoare care au contribuit substanţial la formarea şi dezvoltarea economiei naţionale, a aspectului social, politic şi a tezaurului cultural naţional. Astfel, Universitatea Agrară de Stat din Moldova a format în cadrul facultăţilor sale peste 55 de mii de specialişti, inclusiv 2 211 cu titlu de master în ştiinţe agricole, inginereşti şi economice, şi cca 1000 de specialişti din 67 de ţări, care s-au afirmat prin rezultate remarcabile în producţie şi în cercetare, în ţară şi peste hotare. Printre absolvenţii notorii ai instituţiei noastre se numără primul Preşedinte al Republicii Moldova, domnul Mircea Snegur, actualul Preşedinte, domnul Igor Dodon, mai mulţi primi-miniştri, miniştri, deputaţi în parlament, ambasadori, membri ai Academiei de Ştiinţe, scriitori etc. Concomitent cu formarea specialiştilor, Universitatea Agrară de Stat din Moldova s-a afirmat şi printr-un nucleu ştiinţific de mare importanţă atât pe plan intern, cât şi internaţional. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate în domeniile horticulturii, viticulturii, avicol, al ingineriei agrare, sanitar-veterinare, al siguranţei alimentare, al produselor farmaceutice etc., cuprinse într-un număr mare de monografii, manuale, articole ştiinţifice, brevete de invenţii, au fost în mare parte implementate în producţie – prin elaborarea soiurilor şi hibrizilor noi de plante, prin crearea unor crossuri de păsări şi animale, prin dezvoltarea tehnologiilor în cultura plantelor şi creşterea animalelor.
În prezent, peste 4000 de studenţi îşi fac studiile la Universitatea Agrară de Stat din Moldova în cadrul a 6 facultăţi ce cuprind 25 de specialităţi la ciclul I, 22 de specialităţi la ciclul II şi 24 de specialităţi ştiinţifice la ciclul III. Instituţia dispune de un valoros potenţial intelectual şi de o bogată infrastructură destinată activităţilor didactice, investigaţiilor ştiinţifice, precum şi asigură studenţilor servicii sociale, culturale şi sportive de bună calitate. Universitatea Agrară de Stat din Moldova are acreditare naţională, este parte a Asociaţiei Universităţilor Europene, a Asociaţiei Universităţilor Francofone, întreţine relaţii de colaborare cu 83 de universităţi şi instituţii de cercetare din Europa, Asia şi America de Nord, fiind deschisă cooperării internaţionale. În cadrul universităţii funcţionează 16 laboratoare de cercetare ştiinţifică, inclusiv unul acreditat de Centrul Naţional de Acreditare din Republica Moldova. La 4 octombrie 2013, prin Decretul nr. 820–VII, în semn de înaltă apreciere a meritelor deosebite în dezvoltarea învăţământului universitar, pentru contribuţie substanţială la pregătirea specialiştilor de înaltă calificare şi activitate metodico-ştiinţifică prodigioasă, Universităţii Agrare de Stat din Moldova i s-a conferit înalta distincţie de stat „Ordinul Republicii”. Avem convingerea că, în anii care vor urma, Universitatea Agrară de Stat din Moldova va continua să se afirme şi să raspundă competent, prin realizări ştiinţifice pertinente, celor mai mari provocări ale omenirii, precum schimbările climatice şi securitatea alimentară. De asemenea, credem că prin instruirea calificată, la cel mai înalt nivel, a tinerilor specialişti vom contribui la modernizarea agriculturii şi la dezvoltarea durabilă a spaţiului rural din Republica Moldova”.
Am avut deosebita plăcere să vizitez Muzeul Universității Agrare de Stat din Moldova, din incinta universității și Vinoteca universității a cărui ghid a fost decanul Facultății de Horticultură, conf.univ.dr. Gheorghe Nicolaescu.
În baza relațiilor excelente de parteneriat între aceste două instituții superioare de învățământ, în luna septembrie 2019, Universitatea Agrară de Stat din Moldova i-a conferit titlul de Doctor Honoris Cauza dl. prof. univ.dr. Alin Cosmin Popescu, rectorul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului din Timișoara. Acest titlu încununează relațiile parteneriale de success între cele două instituții de învățământ.
Text și Foto
Clement Lupu
VALURILE DUNĂRII – VALS
„Valurile Dunării” (sârbă, Таласи Дунава/Talasi Dunava en. Waves of the Danube, germ. Donauwellen) este un vals compus de autorul timișorean Iosif Ivanovici și publicat pentru prima oară în 1880. Compoziția s-a bucurat de-a lungul timpului de un succes enorm, începând cu prima audiție, la Expoziția Universală din Paris, 1889. Versurile inițiale ale piesei aparțin poetului român Carol Scrob; mai târziu, pentru interpretare s-au folosit texte modificate în parte sau total. Piesa este uneori indicată prin titlul „Barca pe valuri”, reprezentând începutul primului vers din textul lui Scrob („Barca pe valuri saltă ușor”). În Statele Unite ale Americii, piesa este mult mai bine cunoscută sub titlul „The Anniversary Song”, adaptare semnată de Al Jolson și Saul Chaplin și imprimată pe disc în 1946. „Valurile Dunării” a fost tipărită prima oară în 1880 de către editorul Constantin Gebauer, cu o dedicație pentru soția acestuia, Emma Gebauer. În 1886, compozitorul francez Emile Waldteufel realizează o reorchestrare a piesei. Această variantă va fi prezentată trei ani mai târziu la Expoziția Universală din Paris. Din 116 compoziții candidate scrise de compozitori reputați, „Valurile Dunării” a fost aleasă pentru a reprezenta expoziția. Poetul român Carol Scrob a scris versurile piesei. Ele au fost modificate de-a lungul timpului, astăzi fiind cunoscute mai multe variante. Una dintre ele aparține textierului Aurel Felea și a fost popularizată prin interpretarea cântăreței Corina Chiriac. O altă variantă cunoscută a fost scrisă de textierul Aurel Felea și nu conține nicio referire la textul lui Scrob. Compoziția lui Ivanovici este cântată la pian de către personajul Marlenei Dietrich, în filmul Dezonorata (1931), realizat în S.U.A. de regizorul austriac Josef von Sternberg. Filmul biografic american The Jolson Story (1946) cuprinde versiunea Jolson/Chaplin a piesei. Alte filme ale căror coloane sonore conțin valsul sunt: Blondie’s Anniversary (S.U.A., 1947), Dragoste renăscută,(S.U.A., 1980),”M.A.S.H. (SEZONUL 9 EP.14)”, Avalon (S.U.A., 1990), După faptă și răsplată (S.U.A., 1999), Tipic masculin (S.U.A., 2003).De asemeni si in episodul 6, sezonul 1 din celebrul Married with children (Familia Bundy)!!! „Valurile Dunării” este auzită pentru prima oară într-un film românesc în 1959, în pelicula omonimă semnată de regizorul Liviu Ciulei. Piesa a fost publicată în Statele Unite ale Americii în 1896 și în 1903, dar va deveni cunoscută aici abia o jumătate de veac mai târziu. „The Anniversary Song”, cu un nou set de versuri („Oh, how we danced on the night we were wed!”) și un aranjament semnat de Al Jolson și Saul Chaplin, dar cu numele lui Ivanovici menționat, apare prima oară pe discul single număr de catalog 23714 al casei Decca Records. Această primă înregistrare intră în clasamentul revistei Billboard în data de 7 februarie 1947, unde rămâne timp de paisprezece săptămâni și atinge poziția a doua. În doar câteva luni de zile, urmează numeroase alte versiuni: Guy Lombardo (Decca 23799), Dinah Shore (Columbia 37234), Tex Beneke și orchestra Glenn Miller (RCA Victor 20-2126), Andy Russell și Paul Weston (Capitol 368), Artie Shaw cu a sa orchestră New Music, Django Reinhardt și Quintette du Hot Club de France ș.a. Acestora li se adaugă Bing Crosby, Rosemary Clooney, Eva Cassidy, Mitch Miller, Andy Williams, Joni James, Frank Sinatra ș.a. Piesa „Valurile Dunării” a fost popularizată în Coreea anilor 1920 de către soprana Iun Șim-doc, sub titlul „Psalmul morții”. În China, valsul a ajuns cunoscut mulțumită filmului lui Liviu Ciulei. A fost re
alizată și o traducere a versurilor în limba chineză.
DESPRE AUTOR
Iosif Ivanovici, cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici (născut Jovan Ivanović în 1845, Timișoara – decedat 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”. Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe surse indică anul 1845. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. Mai târziu, a intrat copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați. Aici ia lecții de clarinet sub îndrumarea lui Alois Red. Se dovedește a fi unul dintre cei mai talentați interpreți din regimentul său și este încurajat să studieze muzica la Iași, unde se va afla sub îndrumarea pedagogului Emil Lehr. Ulterior, va fi numit dirijor al mai multor formații de muzică militară. Ivanovici rămâne aproape întreaga viață în Galați, ajungând în gradul de ofițer. Interesul pe care îl manifestă pentru muzicile militare culminează cu numirea lui în funcția de inspector general al melodii militare din România, în anul 1900. Cariera desfășurată de timpuriu în jurul ansamblurilor militare i-a sădit interesul pentru compoziție, genul abordat pendulând între muzica ușoară (dansurile) și scriitura în caracter marțial (piese pentru fanfară, marșuri). Este integrat generației de compozitori de vals vienez, al cărei exponent de prim rang este Johann Strauss-fiul; de altfel, discografia sa îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele său fiind regăsit pe compilații de gen mai curând decât pe discuri proprii (una dintre puținele astfel de apariții a fost realizată de către Orchestra Filarmonică „Banatul” sub conducerea lui Ion Iancu, editată de către Electrecord și Discovery Records). Ivanovici se stabilește în 1901 la București și moare aici un an mai târziu. Strănepotul său este renumitul pianist Andrei Ivanovici. A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de Emile Waldteufel, bucurându-se de un succes fulminant. Între compozițiile lui Ivanovici se înscriu nenumărate mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe, piese în stil popular (de pildă, „Sârba moților”, care a fost creată pentru a pune în lumină originea ardelenească a compozitorului). Piese de Ivanovici precum „Porumbeii albi” sau „Hora micilor dorobanți” fac parte din repertoriul fanfarelor militare și astăzi.
Sursa: Wikipedia
Melodia originală mai jos:























































