Situația bisericilor românești din Timoc

Protopopul Boian Alexandru de la Vicariatul Timocului și a Protopopiatului Daciei Ripensis cu sediul la Negotin – Serbia, ne-a declarat în exclusivitate actuala situație a bisericilor românești din zona Timocului a Serbiei de Răsărit.
– Părinte, cum se prezintă la ora actuală situația bisericilor românești din zona Timocului?
– Protopopul Boian Alexandru. Situația din anii trecuți nu prea s-a schimbat. Dar, ceva-ceva s-a mai schimbat. Și asta cred că ar veni din partea autorităților civile din România, a unor oameni de acolo care cunosc realitatea de la noi. Eu, nu mă aștept ca autoritățile sârbe să ne recunoască ceva pe noi în următorii 50 de ani. Dar, vom vedea pe parcurs cum vor mai decurge lucrurile. Noi suntem aici băștinași și nu ne dorim altceva decât drepturile ce ni se cuvin. Să fim recunoscuți. Noi, nu fugim niciunde cu pământul, nu ne interesează administrația care este la putere, a cui este etc., respectăm țara în care trăim. Dar, dorim și cerem să avem drepturile elementare ce ni se cuvin. Dacă într-o zonă unde sunt sate românești, e normal să fie și biserică românească și să se învețe limba maternă, măcar asta. Bisericile noastre au fost ocupate în trecut de către Biserica Ortodoxă Sârbă în satele românești și nu au fost și nu sunt nici azi majoritatea corecți. Din cauza asta noi nu zicem că îi obligăm pe toți din acele sate românești sp vină la noi la BOR. Noi numai cerem ca cei care doresc au această posibilitate să vină la noi fără probleme.
– Ce ne puteți spune despre numărul de enoriași din parohiile arondate vicariatului si protopopiatului din Negotin?
– Protopopul Boian Alexandru. Numărul de enoriași crește întotdeauna cân d e vorba de biserică. Biserica nu este partid, biserica nu este o asociație ca să avem o evidență clară. Sunt zile unde mă minunez când aud de prin diverse sate persoane care îmi spun că – aici în sat la noi 20 de case sunt cu voi (n.r. BOR, în speță Vicariatul Român de la Negotin). Asta e o mare problemă ce o avem în sensul că zona noastră e mare, noi suntem puțini – 8 preoți cu mine cu tot unde trebuie să acoperim 154 de sate românești, plus 48 de localități mixte, adică o zonă de peste 200 km pătrați. Fizic nu facem față. Dar, ne descurcăm cum putem.

– Pentru acest an, cu ce noutăți veniți pentru locuitorii satelor românești?
–  Protopopul Boian Alexandru. Având în vedere situația noastră, nu putem să le spunem care sunt, că u ăuțini sunt cei care vor să ni le încurce. Dar, în ceea ce privește activitățile spirituale – cultural, putem spune că anul acesta ne pregătim pentru cinstirea Satului românesc. Asta se are în vedere că Patriarhia Română are această temă în acest an despre satul românesc și noi aici vrem să cinstim satul românesc, să arătăm că există, că a existat și că nu suntem fără rădăcini. Cu acest prilej pe unii de aici i-am deșteptat să-și păstreze casele vechi, să nu le strice. Pe unele le-am mutat în curtea mănăstirii de la Malainița și încercăm ca în fiecare zonă să păstrăm/conservăm măcar câte o casă. Această acțiune de cinstire a satului românesc va începe din a doua jumătate a lunii iulie încolo. Așa mai avem evenimente de Ziua limbii materne, un festival de păstrarea jocului și cântecului românesc. În lipsa jurisdicției bisericii neamului, cântecul și jocul ne-au păstrat. Dacă nu ar fi existat cântecul și jocul nu ar fi existat limba și multe altele care ne-au păstrat.
–  În drum spre dumneavoastră am  văzut sate cu puțin tineret.  Ce ne puteți spune despre tineretul din satele românești?
– Protopopul Boian Alexandru. Mult tineret e plecat în străinătate, în special în Germania și Elveția. Mă apucă panica când văd în sate numai bătrâni. Moare unul, moare altul se închide casa și gata, nu mai vine nimeni. Doar vecinii cât și cum mai pot până mor și ei. Așa rămân satele goale și asta mă sperie. În zonă am prieteni sârbi originari ce ne potrivim în gândire și tot așa se plâg și ei de plecarea tineretului. Dar, la ei un pic mai puțin că nu au fost în situația noastră. Dar, totuși e o modă în ziua de azi să plec, să plec oriunde că mă voi descurca cumva! La ora actuală, în zona Timocului mă refer, e această modă de a pleca indiferent că stă pe unde apucă în diferite condiții. Dar ei trebuie să plece.

– Părinte, vă mulțumesc pentru timpul acordat.

– Protopopul Boian Alexandru. Și  eu vă mulțumesc!

Text – LUPU Clement

Foto – arhiva personală a protopopului Boian Alexandru

Disensiunile dintre B.O.R. și B.O.S. continuă

1907390_952235288133585_4878030685466616396_n

Bojan Aleksandrović sau Boian Alexandru este un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis (fiind hirotonit de episcopul român Daniil de la Vârșeț) cu sediul la Negotin. S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria. Ambii săi părinți sunt români timoceni originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Boian Alexandrovici locuiește în Malainița, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care slujbele se țin în limba româna.
În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat la Mălăinița din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Urmează un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții. Un oponent vehement a lui Alexandrovic este și Biserica Ortodoxă Sârbă care se teme să-și piardă influența în acest colț al Serbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat în presa internațională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei. La sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de inchisoare, cu suspendare. Acum, la Malainița, biserica românească a fost transformată în mănăstire. În urma întâlnirii avute recent, l-am întrebat pe părintele Bojan, de unde provine numele protopopiatului „Dacia Ripensis”  în Serbia de Răsărit și care mai este situația actuală a protopopiatului?

– Protopopiatul „Daciei Ripensis” funcționează în cadrul Episcopiei Daciei Felix, care este episcopia tuturor românilor din Serbia. Denumirea protopopiatului „Dacia Ripensis” se trage de la strămoșii noștri care au viețuit pe aceste plaiuri, iar noi urmașii lor am reorganizat ceea ce au avut deja în trecut, în Timoc și trebuie reamintit de existența a mai multor episcopii de-a lungul secolelor. Azi, cu voia lui Dumnezeu avem un singur protopiat, iar pentru un nou început e bine. Nădejde și speranțe mari există și în continuare, împreună cu frații din Banat depunem eforturi constante pentru menținerea neamului și păstrarea spirituală în Timoc. Din păcate protopopiatul Daciei Ripensis nu primește ajutor s-au sprijin de la statul în care trăim, ai cărui contribuabili și cetațeni loiali suntem. În schimb, ne confruntăm cu tot felul de piedici, obstacole și încurcături la tot pasul, începând cu Ministerul Cultelor de la Belgrad etc. Ajutorul este asigurat de la țara mamă-România și Patriarhia Română. Un lucru esențial, indiferent de situații și certitudini trebuie precizat. Noi am fost, suntem și vom fi loiali țării noastre Serbia, în care trăim, dar vom menține și aprofunda relațiile cu România și Patriarhia Română, intensificând colaborarea pe toate planurile, considerând-o prioritate în realizarea imperativelor. Autoritățile sârbe, asmuțite de Biserica Ortodoxâ Sârbă „soră”, continuă represiunea împotriva Bisericii Ortodoxe Române (BOR) și a credincioșilor ei români/vlahi din Timoc, în pofida promisiunilor și angajamentelor luate de oficialii sârbi și a Protocolului semnat cu România. Un nou act de represiune și intimidare a poliției sârbe împotriva unui preot al BOR a avut loc recent, în satul Troponje, din Timoc, unde părintele Cătălin Laudat, paroh al zonei Bobovo și administrator al Parohiei românești a Bisericii Ortodoxe Române din Svilajnac, sub a cărei jurisdicție canonică se află și satul Troponje, a fost împiedicat de către poliția sârbă să își țină slujba, fiind reținut în mod abuziv, ne-a relatat preotul Bojan Aleksandrović.

Text Clement Lupu

Foto – Arhiva personală a părintelui

Ca urmarea a acestui incident Prot. Bojan Aleksandrović, Protopop iconom stavropop al Daciei și Vicar administrativ al Timocului adresează o scrisoare deschisă autorităților României și Serbiei dar și celor internaționale în care denunță noul act întreprins împotriva BOR și credincioșilor români/vlahi din Timoc.

Instituțiilor Serbiei, României,

Instituțiilor internaționale, Comitetului pentru drepturile omului

Respectabililor,

În ziua de 18 septembrie 2017, în jurul orei 12:39, în satul Troponje din plasa Svilajnac, preotul Bisericii Ortodoxe Române, părintele Cătălin Laudat, paroh al zonei Bobovo și administrator al Parohiei românești a Bisericii Ortodoxe Române din Svilajnac, sub a cărei jurisdicție canonică se află și satul Troponje, a mers prin sat pentru a sfinți apa pentru sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului împreună cu localnicul din Troponja, Siniša Trajlović, credincios al Bisericii Ortodoxe Române.

Cu această ocazie, pe drum i-a ajuns și oprit poliția, cerându-le legitimațiile. Cei doi au prezentat actele într-un mod corespunzător, iar polițiștii au început să scrie procesul verbal pe capota automobilului parcat lângă șosea. Au verificat telefonic dacă viza emisă de administrația poliției din Jagodina este valabilă sau nu. Verificarea a durat până la 13:55 ceea ce înseamnă că părintele Cătălin a fost în acest interval reținut, respectiv i-a fost îngrădită circulația din partea poliției. În tot acest timp, pe lângă ei au trecut sătenii și au văzut ce se întâmplă. De asemenea, a trecut și preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe și a parcat intrând în cea mai apropiată casă. În intervalul mai lung de o oră, polițiștii le-au explicat părintelui Cătălin și lui Siniša Trajlović că preotul local al Bisericii Ortodoxe Sârbe a făcut plângere împotriva lor deoarece „au intrat pe teritoriul lui” și că acesta este motivul pentru care i-au oprit și le-au verificat documentele. Bineînțeles că au cerut și actele bisericești care ar atesta că părintele Cătălin este un preot „legal”. După inspectarea acestor documente au declarat că s-au convins că el este într-adevăr preot legitim și legal al Bisericii Ortodoxe Române în Serbia dar că a fost necesar să procedeze conform procedurii ca urmare a primirii plângerii preotului Bisericii Ortodoxe Sârbe și să stabilească dacă preotul Cătălin „a pătruns pe teritoriul acestuia”. După întocmirea procesului verbal care a fost semnat de către Siniša Trajlović, polițiștii au refuzat să dea un exemplar acestuia, spunând că „nu emit procese verbale pe stradă” chiar dacă acolo l-au încheiat și că dacă doresc procesul verbal trebuie să meargă la Poliție să depună cerere, să plătească taxa și atunci vor obține „procesul verbal”.

Pe timpul așteptării, polițiștii au spus că așteaptă verdictul procurorului dacă e vorba despre infracțiune sau o abatere de la lege, mai exact dacă părintele Cătălin „a făcut o infracțiune sau o abatere de la lege intrând pe teritoriul” despre care preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe susține că e „al lui”.

Considerăm că „informațiile” care au fost necesare polițiștilor puteau fi obținute și prin convocarea părintelui Cătălin și a lui Siniša Trailović la secția de poliție, deoarece prin modul în care au acționat s-a exercitat și se exercită ÎNFRICOȘEREA CREDINCIOȘILOR Bisericii Ortodoxe Române din Serbia.

Aceasta nu e prima oară când poliția din Svilajnac sperie credincioșii noștri, întrucât acum câțiva ani am avut un caz când doi polițiști au apărut la parastasul de după înmormântare ca să legitimeze chiar în fața sălii pline cu credincioși, într-un mod asemănător după cum ei singuri au declarat, la cererea preotului Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Întrebările pe care le punem sunt de ce și până când o să ne considere pe noi, în țara noastră, „ilegali” și de ce și până când însuși reprezentanții organelor de stat vor încălca propria Constituție și legile statului pe care îl reprezintă.

Despre acest eveniment vom informa toate instituțiile statului nostru, pe cele internaționale, Ambasada și Consulatul României, ca și Consiliul pentru drepturile omului din Negotin.

Cu tot respectul,

Prot. Bojan Aleksandrović

Protopop iconom stavropop al Daciei și

Vicar administrative al Timocului

Interviu cu Bojan Alexandrovic, protopopul Dacia Ripensis – Negotin

10857783_932629490094165_6541042612537512018_n

Bojan Alexandrović (alternativ: Boian Alexandrovici sau Boian Alexandru) este un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis (fiind hirotonit de episcopul român Daniil de la Vârșeț) cu sediul la Negotin. S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria. Descendent al unei familii de români timoceni, bunicii din partea tatălui, originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat la Mălăinița din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Urmează un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții. Un oponent vehement a lui Alexandrovic este și Biserica Ortodoxă Sârbă care se teme să-și piardă influența în acest colț al Serbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat în presa internațională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei. La sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de închisoare, cu suspendare. În martie 2008 părintele Bojan Aleksandrović a fost decorat de către ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, înalta distincție conferită de președintele României, Traian Băsescu. Înalta distincție a fost decernată de către București „în semn de apreciere deosebită pentru atașamentul și angajamentul său constant față de promovarea identității culturale, lingvistice și religioase a românilor din Serbia”.

– Părinte Boian, în câteva cuvinte să ne spune-ţi ce se mai întâmplă prin zonă şi ce mai fac românii?

Boian Alexandrovici –  Am ajuns într-o perioadă a secolului astuia, când nu se mai poate păstra limba numai acasă. Se poate păstra în zona noastră, doar  prin biserică şi şcoala. Nici până azi, de 200 de ani nu avem şcoală. Se fac încurcături, propaganda cu ore de limba româna,  care ar exista, dar putem să spunem că nu e adevărat. Foarte puţine ore de limba și sunt cu multe obstrucţiuni şi împiedicături. Nu este asta ce trebuie să facă statul sârb şi cum trebuie să facă când e vorba de minoritatea naţională română, care a fost popor loial şi constitutiv al Serbiei. Că noi cu sârbii împreună am făcut statul sârb modern. Când e vorba de biserică tot aşa se fac obstrucţiuni, nu se dau aprobări, ne încurcă, ne împiedică, înspăimântă lumea, ameninţă că o să-şi piardă lucrul dacă vin la biserică românească, că li se ridică paşaportul şi nu vor mai putea călători în străinătate etc., astea  sunt prostii. Lumea de la sat nu ştie prea multe şi când aude aşa ceva se sperie, că au trecut prin multe până în ziua de azi. Problema asta se v-a face atâta timp cât statul român, țara mamă a noastră nu v-a fi, hai să spun aşa “mai dură” cu autorităţile de la Belgrad. Ce ar însemna asta, concret: vrem pentru fraţii nostri din Timoc, oricum s-ar declara români ori vlahi, dar care îşi doresc să-şi păstreze limba, doresc să aparţină de Biserica Neamului – Biserica Ortodoxă Română, dorim să le daţi toate drepturile. Dacă partea sârbă nu ştie cum, să copieze ce au sârbii din România. În primul rând să ne de-a biserici şi şcoli şi când se v-a rezolva asta totul v-a fi altfel.  Trebuie ascultaţi pe cei de la faţa locului, pe acei oameni şi instituţii care au făcut ceva concret aici. Noi trăim şi lucram aici în fiecare zi şi ştim mai bine cum se poate rezolva o problemă. Pentru că din păcate, şi asta trebuie să se ştie, în ultimul timp a apărut fel şi fel de asociaţii pentru a putea să concureze la proiecte. Din păcate, majoritatea dintre ei primesc ajutor dar ăia care fac treaba concretă aici mai puţin ori deloc. Asta e trist, dar adevărat. Acuma, noi ca biserică mulţumim lui Dumnezeu că avem sprijinul total al Patriarhiei Române, Ministerului Cultelor din România, ICR şi ceva sprijin am avut și de la Eudoxiu Hurmuzachi. Aceste instituţii au acordat sprijin pentru Biserica Ortodoxă Română din Valea Timocului – Protopopiatului Daciei Ripensis. Problema e că în ultimii ani D.R.P. nu a făcut ce trebuia să facă, aşa că în această instituţie am pierdut încrederea. Vorbe multe şi frumoase….

409588_474254062598379_822449155_n– Părinte,  mai vine lumea la biserică?

Boian Alexandrovici –  Lumea vine la biserică dar nu în măsura în care trebuie, pentru că 200 de ani erau deznaţionalizaţi şi dezcreștinați. Cu lumea trebuie lucrat mult. Pe vremurile alea nu ştiau limba sârbă, dar li s-a slujit în slavona şi am ajuns ca în multe localităţi, urmaşii primilor martiri daco-romani din zonă, care azi sunt românii timoceni, să nu mai fie botezaţi azi la vârsta de 70 de ani din cauza lipsei de jurisdicţie a bisericii neamului.  Lumea cu toate că e înfricoşată, totuşi  vine la biserica noastră. Avem zone unde chiar sate întregi au trecut la noi. Cum e cazul satului Bucea de lângă Bor, unde preotul nostru – Ovidiu Ursu,  are o activitate remarcabilă. Dar, unde primăria oraşului Bor şi conducerea judeţului fac presiuni enorme: ameninţă credincioşi prin intermediul primarului satului care acesta merge din casă în casă şi le adună datele oamenilor ameninţând că v-a rezolva el cu ei problema  pe motiv că îl cheamă pe preotul român şi nu pre  ăla sârbesc. Viceprimarul de la Bor, oficial interzice chemarea preotului român la manifestările din sat şi obligă asociaţiile culturale din localitate să-l cheme numai pe preotul sârb, iar preotului român să-i fie interzis să vină. Asta e un act de teroris cultural şi spiritual. Iar, când e vorba de partea legală, acest viceprimar încalcă Constituţia Serbiei, încalcă în cel mai brutal mod legile de drept ale statului, a drepturilor religioase, naţionale etc. Plângerile noastre adresate guvernului de la Belgrad nu s-a luat nici o măsura. Asta însemna că şi cei de la Belgrad acceptă încălcarea propriei constituţii, a legilor date de către autorităţile statului. Totul a început de anul trecut de pe la finalul lunii august. B.O.S. (Biserica Ortodoxă Sârbă) care stă după toată prigoana noastră, ei forţează să zic aşa, statul, iar statul ascultând de ei şi împreună pun la cale asimilarea agresivă a populaţiei româneşti din zonă. Repetă tot timpul că ei nu pot forța pe nimeni să se declare român dacă el nu doreşte și că nu pot face din vlahi români dacă ei nu doresc. Noi existăm pentru ăia care doresc. Ei, sunt meşterii cuvintelor de propagandă contrară. Eu, mă refer la cei care doresc şi tu ca stat nu-i dai drepturile!!! Preoţii B.O.S. din zonă sunt foarte agresivi şi duşmănoşi. Aici preoţii sârbi toţi sunt veniţi din alte părţi, unii sunt de origine bosnică. Găsesc pre mulţi dintre ai nostri care spun: ei, dar trebuie să ne înţelegem cu fraţii sârbi!!! Dar, cine a zis că nu dorim să ne înţelegem. Noi cu sârbi originari ne înţelegem. Problema e cu B.O.S. şi autorităţile avem probleme. Ei nu se înţeleg nici cu poporul lor. Ca biserică soră o respectăm. Dar, aici fără biserică nu putem face nimic. Aici cine nu este cu B.O.R. nu poate să spună că este luptător pentru neamul românesc. Mulţi sunt pe Facebook de pe aici care se dau mari români şi dau interviuri peste tot în presa din România, dar aici merg la biserică sârbească care e motorul asimilării noastre aici”.

Vă mulțumesc părinte pentru timpul acordat. Doamne ajută!

Text: Clement Lupu

Poze: Arhiva personală a Potopopului Boian Alexandru