Ruslan Cârlan – artistul care se hrănește din pictură

Ruslan este un tânăr care a primit în dar un talent și a depus atât efort să îl înmulțească, încât culorile modelate de el pe o pânză obișnuită uimesc de fiecare dată privitorul printr-o expresivitate și măiestrie excepțională în pictură. Mâna pictorului, trecută ore și zile întregi deasupra suportului de lucru, însuflețește siluete stranii și peisaje maiestuoase, extrase parcă dintr-o lume aparte, o lume plină de sensibilitate, dragoste și viață care are darul să-l transpună într-o ierarhie superioară a frumosului pe oricine își asumă un minut de contemplare artistică. Acesta crede că arta e un mijloc de a te descoperi pe tine însuți, de aceea abordează mai multe domenii artistice, însă păstrează un atașament primordial și necondiționat pentru pictură. Ruslan a făcut studii la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” din Municipiul Chișinău, apoi și-a continuat exercițiul instituțional la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” și la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.

 De la desenul naiv al copilăriei la Van Gogh

            Ruslan a avut o manifestare precoce a înclinației artistice. Încă de la patru ani a simțit o atracție inexplicabilă față de obiectele transpuse pe hârtie prin desen: „La patru ani, știu că mergeam la grădiniță, îl văzusem într-o zi pe fratele mai mare desenând un automobil de poliție, iar atunci a fost prima mea inspirație și înțelegere, excluzând din calcul anii de mai devreme, când mâzgăleam actele părinților și pereții”, povestește artistul. Apoi, ca orice pictor aflat în plină formare, a căutat modele, surse de inspirație, exemple de urmat în exercițiul greu și meticulos al picturii: „Pe parcurs m-am inspirat din diverse surse: la început mi-au fost de ajutor colegii de liceu mai mari, iar apoi, am studiat tehnicile unor pictori ca: Van Gogh, Rembrand și Grigorescu. Fiecare are expresia sa, dar nu mă regăsesc în totalitate în fiecare. Spre exemplu, Van Gogh picta expresia sufletului, trăirea lui. Privind tablourile lui, simt o coagulare între spiritul acestuia și al meu”, mărturisește Ruslan.

 Prima expoziție

Prima expoziție a unui tânăr artist este un eveniment remarcabil. Așa a fost și pentru el, atunci când la vârsta de 22 de ani a avut o expoziție proprie ce a constituit un prim pas în împlinirea unui vis  pe care îl avea încă din anii de școală primară: acela de a transpune pe suprafața de pânză sufletul și experiența umană. „Pictura este reflecția experienței omenirii și a unicității sufletului. În fine, pot spune că este un mesaj sau mai definitiv- o formă informațional-energetică”, spune tânărul artist.

Între poezia naturii și portret

Imaginația și realitatea în pictură pot coexista uneori într-o simbioză fecundă ce conferă produsului artistic unicitate și mister. Că este așa o demonstrează și abordarea protagonistului nostru care ține să-și explice tehnica de lucru printr-o mărturisire deschisă: „Prefer să combin realul cu imaginarul. Când pictez peisaje naturale, evadez undeva în mijlocul naturii, într-o pădurice, pe malul unui râuleț, iar astfel trăiesc o conexiune dintre lăuntricul meu și glasul naturii. Este un proces indescriptibil de frumos. La fel e și în cazul imaginației, dar aici mă focusez pe trăiri și gânduri, astfel pictura e mai mult personalizată decât inspirată. În acest caz, trebuie să-ți cunoști bine temerile, spațiile obscure din interiorul tău și să plutești spre lumină.”Portretistica în pictură presupune abilități și tehnici diferite față de peisaj. Cele două abordări sunt pentru Ruslan, însă, fațetele aceleiași monede pe care le exersează continuu în încercarea desăvârșirii, fără a părtini pe una în defavoarea celeilalte. Majoritatea portretelor au fost realizate la comanda publicului, dar are și lucrări care și-au găsit locul în colecții selecte. „Pentru a realiza un portret de colecție trebuie să întâlnesc un subiect care mă inspiră și mă uluiește prin felul său de a fi. De fapt, nu mă influențează în mod direct persoana, ci mai degrabă, ipostaza în care am surprins-o și mi-a captat atenția, altfel spus, momentul unic din viață care nu poate fi repetabil, iar eu mi-aș dori să-l eternizez pe o coală de hârtie”, afirmă el.

 Vernisaj în orașul natal

În 2017, Ruslan a vernisat o expoziție de pictură la Muzeul de Istorie, Etnografie și Artă din orașul său de baștină, Cimișlia. Expoziția a fost prilejul unei noi consacrări, dar și a unor sentimente contradictorii de îngrijorare față de succesul evenimentului. „Pot spune că a fost un adevărat haos mental, un labirint al minții în care eram prizonier sau, și mai bine, un puzzle abstract, deoarece eram într-o perioadă de creație continuă, am ajuns să nu știu de ce pictez. Nu-mi amintesc să fi fost vreo lucrare care să-mi placă, și în minte se perindau diverse gânduri: „poate ar fi fost mai bine să…”, însă reacția publicului a fost cea care m-a trezit din acea stare de bulversare. M-au bucurat enorm ochii care prindeau lumină din lucrările mele, chiar și persoanele cu mai puțin entuziasm care apăreau pe acolo m-au bucurat cu prezența lor, căci înseamnă mult orice suflet pe acea alee de tablouri”, ne-a povestit, vizibil emoționat, acesta. Apoi, a prins curaj să participe la alte câteva expoziții, inclusiv și concursuri. Cea mai mare recompensă, spune el, este „satisfacția lăuntrică, răspunsul eului în timpul procesului și exaltarea spirituală când vezi rodul muncii proprii”.

O mie de lucrări vândute

Timp de nouă ani artistul plastic a reușit să vândă deja aproximativ o mie de lucrări, dintre care, în mare parte, portrete în creion, „pentru că, în prezent, cererea e mai mare pentru acestea”, spune el, iar celelalte au fost peisaje inspirate din natură. „Eram bucuros să văd aproape la fiecare săptămână fețe noi, personalități care aveau ceva nemaiîntâlnit până atunci: o privire profundă, un zâmbet sugestiv”, adaugă mulțumit Ruslan. El este convins că un artist poate trăi la un nivel satisfăcător din arta sa, dar, spune că „acest lucru se întâmplă atunci când pictorul se dedică în totalitate creației sale și  are încredere în forțele proprii.” Lucrările pe care le face un pictor „trebuie să exprime adevărul, să fie în tandem cu starea de spirit, pentru că astfel îți reușeste cel mai bine să aduci publicului mesajul tău, iar publicul, la rândul său, ar fi gata să dea o sumă mare de bani pentru ceea ce ai putut să faci. Asta e mai presus decât orice. Nu pui tu preț picturii tale, ci ea se autoevaluează”, conchide acesta.

Pictură, scurtmetraj și actorie

Ruslan Cârlan folosește mai multe stiluri în pictură: cel academic pe care l-a studiat la liceu, impresionismul, stilul modern, stilul clasic, dar și realismul. El se află într-o continuă căutare a echilibrului, a armoniei culorilor, dimensiunilor și formelor. Preferă să utilizeze tehnica uleiului pe pânză, deoarece îmbinarea culorilor permite o subtilitate de nuanțe deosebite, însă îi place și pastelul uscat care nu are acest avantaj. Actoria e o altă pasiune a sa. „Făcând actorie, simți și înțelegi alte roluri, alte vieți. Actoria este o continuitate a felului meu de a fi. Sunt schimbător, de aceea mă plac în diverse ipostaze și scene”, spune el, iar filmul, continuă acesta, „este o artă care se împletește cu pictura, cu muzica și literatura. Este o formă mai superioară, aici se combină mai multe aspecte, dar și conținutul informațional, desigur, este de amploare. Tematica abordată este diversă, ca și în cazul celorlalte domenii artistice, dar vivacitatea trăirilor este în directă proporție cu mișcările, emoțiile, gesturile, mimicile, tăcerile, până și momentele statice spun ceva”.

Cu fața spre viitor

 

Pictorul are în plan să își perfecționeze talentul și să aspire la „apogeul frumosului” prin lucrările lui, cum îi place să se exprime. Are dorința de a impresiona tot mai mult și de a participa la galeriile de pictură de peste hotare. Își dorește să aibă propria galerie în viitor și să predea ore de pictură pentru tineri. În același timp, își doreste liniște și echilibru, propunându-și să aducă omagiu naturii prin lucrările sale. Are și câteva sfaturi pentru cei care vor să învețe pictura: trebuie, spune el, „să înceapă, să experimenteze, să caute, să studieze. Fiecare are un destin. Dacă simți că poți ceva, cât de puțin, trebuie să depui efort pentru a putea și mai mult, dacă te regăsești în ceea ce faci, iar asta îți potolește foamea, atunci trebuie să dedici timp, într-un fel, să te sacrifici pentru iubire, pentru că arta înseamnă dragoste de viață, de oameni, de libertate.”

Îl las pe Ruslan Cârlan în atelierul său plin de portrete și peisaje ca într-o lume în care lucrurile prind forme stranii, năzuind parcă spre un univers absolut. Lumea lui este puțin diferită de cea a unui om obișnuit cu vacarmul cotidian, iar pentru a înțelege mai bine universul culorilor sale este nevoie de un dram de liniște și putere de contemplare a creației. Între portretul comandat în grabă de vreun cumpărător oarecare și peisajul muncit cu migală, pictorul lucrează în tăcere la desăvârșirea artei, lăsând să vorbească pentru el produsul finit al unui efort creator lesne de bănuit.

Vlada Tomescu

Corespondentă din Chișinău

Post Author: Lupu Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − 9 =