Europa este încă departe de a găsi o soluţie pentru criza imigranţilor. Croaţia, Serbia, Ungaria abia mai fac fata afluxului mare de refugiaţi. Criza refugiaţilor este, în opinia analiştilor occidentali, cea mai gravă cu care s-a confruntat Europa după cel de-Al Doilea Război Mondial. Circa 250.000 de imigranţi ilegali din afara Europei au sosit pe continentul european de la începutul anului în curs, situaţie ce a creat o criză umanitară fără precedent. Unii dintre aceşti refugiaţi provin din zone de conflict, precum Siria sau Afganistan, dar majoritatea vin din ţări africane motivaţi de dorinţa de a găsi un trai mai bun în Europa, ei profitând de anarhia din Libia pentru a tranzita această ţară şi traversează apoi Marea Mediterană mai ales către Grecia şi Italia.
În timp ce în Grecia şi Italia sosesc de obicei imigranţi clandestini proveniţi din afara Europei, Germania se confruntă, la rândul ei, cu un val masiv de refugiaţi originari în mare parte din ţările balcanice. Potrivit unor estimări, numărul imigranţilor clandestini ajunşi pe teritoriul german urmează să depăşească până la sfârşitul acestui an cifra de 800.000. Cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande au anunţat că vor prezenta împreună o propunere pentru o politică de azil comună la nivelul Uniunii Europene şi au cerut Italiei şi Greciei să deschidă rapid centre de înregistrare a refugiaţilor.
Criza refugiaților în Europa reprezintă un fenomen politico-social declanșat pe baza unor presupuse motive, cum ar fi conflictele din țările din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, nivelul de sărăcie și al încălcării drepturilor omului din aceste state. Un moment important, când criza a început să fie percepută în întreaga să dimensiune istorică l-a constituit aprilie 2015, când cel puțin 5 vapoare având la bord circa două mii de imigranţi s-au scufundat în Marea Mediterană, incident care s-a soldat cu peste 1.200 de victime. Între 2007 și 2011, un mare număr de emigranți fără documente legale, proveniți din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud, au trecut fraudulos frontierele dintre Turcia și Grecia, obligând Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) să întărească controlul la granițe. De asemenea, UE încearcă să găsească măsuri care să reducă fluxul de emigranți. Statele componente au trecut deja la măsuri radicale, montând garduri la frontierele acestora: Ungaria la granița cu Serbia, Bulgaria la granița cu Turcia, Republica Macedonia la granița cu Grecia, Austria la granița cu Slovenia. Spre deosebire de statele UE, multe state non-UE nu au dorit să primească refugiați, un exemplu în acest sens fiind Japonia, care în 2015 a acordat statutul de refugiat doar pentru 27 de persoane din 7.000 de cereri (pe care le vor repatria la sfârșitul conflictului din Siria și Irak). Este considerată cea mai mare criză a refugiaților de după cel de-al Doilea Război Mondial, de grupurile pro-refugiați. Gradul de acceptanță față de refugiați a scăzut după ce a devenit cunoscut faptul că unul din autorii atentatelor de la Paris din noiembrie 2015 a fost un solicitant de azil cu pașaport sirian. Statele din Grupul de la Visegrad s-au manifestat cel mai vehement împotriva cotelor de refugiați, adică împărțirea refugiaților între statele membre ale Uniunii Europene, așa cum au propus Germania, Austria și Suedia. Uniunea Europeană a lansat recent cel mai amplu program de asistenta umanitară din istoria sa, prin care aloca 348 de milioane de euro pentru cele mai vulnerabile familii de refugiaţi din Turcia. Totodată, UE introduce un sistem nou de transfer al fondurilor – carduri bancare ce vor fi încărcate lunar, care le permit refugiaţilor să îşi aleagă cheltuielile, relatează Reuters. „Astăzi lansăm cel mai amplu şi mai mare proiect umanitar pe care l-a susţinut vreodată UE. Va oferi o sursă de bază de venit pentru un milion de refugiaţi sirieni„, a declarat comisarul pentru ajutor umanitar şi managementul situaţiilor de criză, Christos Stylianides. Refugiaţii vor primi carduri de debit pe care va fi virata o sumă lunară. Astfel, oamenii îşi vor putea cumpăra mâncare, îşi vor putea închiria o locuinţă sau vor putea plăti taxele şcolare pentru copiii lor, a explicat Stylianides. Numărul celor care vor primi cardurile va creşte treptat, pentru a ajunge în primul trimestru al lui 2017 la un milion, din totalul de trei milioane de refugiaţi din ţară. Peste 90% dintre refugiaţii sirieni din Turcia trăiesc în sate şi oraşe, alături de populaţia locală, iar cardurile de debit le vor permite să fie autonomi şi să aibă „demnitatea de a alege” cum vor să îşi cheltuiască banii, a adăugat comisarul. Potrivit C.E., acesta este şi un mijloc de a sprijini economia locală.
Comisia Europeană a propus un instrument de ajutor de urgență care ar urma să fie utilizat în Uniunea Europeană pentru a răspunde mai rapid și cu mai mare precizie la crizele majore, inclusiv pentru a sprijini statele membre în eforturile depuse pentru a face față unui număr mare de refugiați. Această inițiativă se înscrie în contextul crizei refugiaților, de o amploare fără precedent. Astfel, este necesar să se acorde neîntârziat un sprijin de urgență în mai multe state membre care găzduiesc un mare număr de refugiați pe teritoriul lor. De la bun început, Comisia s-a angajat să sprijine statele membre prin toate mijloacele posibile, iar propunerea este urmarea directă a Consiliului European din 18-19 februarie, în cadrul căruia guvernele au invitat Comisia să instituie capacitatea de a oferi asistență de urgență la nivel intern. Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, a declarat: „Datorită acestei propuneri vom putea oferi, mult mai rapid decât înainte, un ajutor de urgență în caz de criză în interiorul Uniunii Europene. Nu încape nicio îndoială, în momentul de față, că acest sprijin va fi deosebit necesar pentru a veni în sprijinul refugiaților. Fără a pierde niciun moment, trebuie să folosim toate mijloacele posibile pentru a preveni suferința umanitară în interiorul frontierelor noastre. Prin propunerea prezentată astăzi vor fi puse la dispoziție 700 de milioane EUR pentru a se oferi ajutor acolo unde acesta este imperios necesar. Acum aștept că guvernele europene și Parlamentul European să susțină rapid această propunere.”
De acest nou instrument ar putea beneficia statele membre ale căror capacități de răspuns se dovedesc insuficiente pentru a face față unor situații de urgență și unor circumstanțe excepționale, cum ar fi afluxul brusc de refugiați sau alte perturbări grave. Acordarea de ajutor de urgență va avea ca temei juridic articolul 122 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Astfel, ajutorul va putea fi acordat cu maximă rapiditate și amploare, într-un spirit de solidaritate între statele membre. Acordarea ajutorului de urgență ar urma să fie coordonată îndeaproape cu statele membre și cu organizații precum agențiile ONU, organizațiile neguvernamentale și organismele internaționale și să includă satisfacerea nevoilor de bază, precum hrana, adăpostul și medicamentele, ale unui număr important de copii, femei și bărbați care sosesc în prezent în statele membre ale UE. Comisia va propune în regim de urgență Parlamentului European și Consiliului, în calitatea lor de autorități bugetare, un buget rectificativ de 300 de milioane EUR pentru 2016. O sumă suplimentară de 200 de milioane EUR va fi alocată pentru a fi utilizată în 2017 și, respectiv, în 2018. Astfel, finanțarea nu ar fi asigurată prin redirecționarea unor fonduri de la actualele programe de ajutor umanitar desfășurate în exteriorul frontierelor UE. UE își menține angajamentul de a continua să exercite un rol de lider în cadrul răspunsului umanitar internațional la criza din Siria, alături de alte situații de urgență din întreaga lume, în care ajutorul umanitar acordat de Uniune salvează vieți.
Serbia şi Macedonia au început să le permită intrarea pe teritoriul lor doar a migranţilor sirieni, irakieni şi afgani, a anunţat înaltul comisariat al ONU pentru refugiaţi (UNHCR). Multe dintre ţările Uniunii Europene se opun repartizării refugiaţilor în Europa, pe motiv că trebuie să aloce prea mulţi bani pentru această schemă, însă un cunoscut economist încearcă să demonteze argumentul, spunând că imigranţii vor da înapoi dublul banilor investiţi, prin contribuţia lor la economia statelor respective. Teoria lui Philippe Legrain, fost consilier economic al preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, expusă într-un nou studiu menit să combată ideea că primirea refugiaţilor va consuma prea mulţi bani din bugetele naţionale, din cauza cheltuielilor pentru cazare şi ajutoare sociale, scrie Business Insider. „Investirea unui euro în primirea refugiaţilor poate rezulta în doi euro, vizibili în economie, în următorii cinci ani”, susţine Legrain în raportul sau întocmit pentru Tent Foundation şi intitulat „Refugiaţii: o investiţie umanitară care aduce dividende economice”. Europa se afla în mijlocul celei mai grave crize a refugiaţilor de la Al Doilea Război Mondial încoace. Atât politicienii, cât şi cetăţenii simpli sunt îngrijoraţi în legătură cu costurile relocării imigranţilor, care vor afecta economia ţărilor ce le vor asigura adăpost. Însă Legrain spune că ar putea exista beneficii economice uriaşe pe termen lung de pe urma valului de transfugi veniţi în Uniunea Europeană. Economistul considera că refugiaţii pot contribui enorm la economia ţărilor UE prin faptul că aceştia ar accepta joburi pe care cetăţenii europeni nu şi le doresc. Refugiaţii pot contribui la economie în multe feluri: ca muncitori cu aptitudini de toate felurile, anteprenori, inovatori, contribuabili şi consumatori, susţine expertul. Eforturile lor ar putea ajuta la crearea de noi locuri de muncă, la creşterea productivităţii şi veniturilor angajaţilor locali, ar putea stimula comerţul şi investiţiile internaţionale, ar putea spori inovaţia, mediul de afaceri şi creşterea economică. Din perspectiva globală, faptul că oamenilor li se permite să se mute în ţări mai dezvolate tehnologic, stabile din punct de vedere politic şi sigure aduce mai multe oportunităţi economice şi contribuie la creşterea productivităţii mondiale. Unii dintre refugiaţi sunt dispuşi să accepte joburi periculoase, dificile sau insalubre, pe care localnicii le evita, cum ar fi curăţenie în clădiri de birouri sau îngrijirea vârstnicilor, domenii în care cererea este tot mai mare în ţările dezvoltate. Acest lucru le permite localnicilor să obţină locuri de muncă mai bine plătite. La început, statele UE vor fi nevoite să investească în relocarea şi integrarea refugiaţilor în economie. Fondul Monetar Internaţional (FMI) a estimat că cheltuielile Uniunii Europene cu refugiaţii, de 0,09% din PIB în 2015 şi 0,11% din PIB în 2016, vor duce la creşterea PIB-ului cu 0,13% până în 2017, iar, în total, în perioada 2015 – 2020, PIB-ul va avea o creştere de 0,84%. Calculele se bazează pe presupunerea că toţi refugiaţii vor intra în câmpul muncii după o perioadă.
Ţările cu mai mulţi imigranţi o duc mai bine
În general, ţările cu o natalitate mai mare şi un nivel mai ridicat al imigraţiei se bucura de o creştere economică mai bună, pentru că acele state au o proporţie mai mare de tineri care primesc salarii şi plătesc taxe, în comparaţie cu pensionarii care nu muncesc şi au dari mai mici la stat. Germania va primi cel mai mare număr de imigranţi dintre toate ţările UE, mai exact 600.000 de refugiaţi anul acesta, 400.000 anul viitor şi 300.000 în anii următori. Guvernul german se aşteaptă să cheltuiască în jur de 93,6 miliade de euro până la finalul 2020 pe criză refugiaţilor, potrivit unui articol din Der Spiegel, care citează un document al Ministerului de Finanţe. Totuşi, Germania estimează că doar 55% dintre refugiaţii pe care îi primeşte vor avea un loc de munca până în 2020. Asta înseamnă că 45% vor fi încă dependenţi de ajutoarele de la stat. Aşadar, nemţii se aşteaptă ca 25,7 miliarde de euro să fie investiţi în plăţi de şomaj, chirii şi alte beneficii pentru azilanţi până la finalul anului 2020. Alte 5,7 miliarde vor fi necesare pentru cursuri de limba germană, în timp ce 4,6 miliarde ar urma să fie investite în măsuri care să-i ajute pe imigranţi să-şi găsească de muncă. Cu toate acestea, Legrain a subliniat în raportul sau ca Germania va avea de câştigat de pe urma faptului că primeşte atât de mulţi refugiaţi, chiar şi în cel mai pesimist scenariu. „Mesajul-cheie al studiului este ca decidenţii politici să nu-i mai vadă pe refugiaţi ca pe o povară care trebuie împărţită, ci ca pe o binevenită oportunitate. Cu o investite adecvată în avans şi politici deştepte, primirea refugiaţilor poate aduce dividende economice substanţiale”, a conchis Legrain.
„Oricine intră în Serbia va fi tratat omeneşte, deoarece închiderea frontierei nu este politica noastră”, a declarant Nenad Ivanisevic, Secretarul de Stat din Ministerul sârb al Muncii şi Politicii Sociale.
În ceea ce priveşte situaţia de la punctul de frontieră Horgos – Serbia şi Roszke – Hungaria, (Centrul de Primire al Imigranţilor) e calmă în tabăra imigranţilor pentru că totul este sub controlul autorităţilor sârbe, ale celor de la UNHCR, Crucea Rosie, etc. Zilnic sunt selectaţi şi trimişi de la Centrul din Beograd câte 15-20 de familii către Horgos pentru Centrul de Primire din Roszke cât şi la celelalte puncte de la Subotica şi Sid. Până la intrarea în respectivul centrul imigranţii sunt nevoiţi să locuiască în corturi improvizate, construite ad-hoc din diferite materiale, o dată în zi primesc o masă caldă, li se asigura asistenta medicală, hrana rece dimineaţa şi seara, paturi etc. Nici un emigrant nu a contestat tratamentul ostil faţă de ei din partea autorităţilor sârbe. Toţi au apreciat grija autorităţilor sârbe fata de ei şi familiile lor. Ce îi deranjează foarte mult, e timpul destul de mare în aşteptarea intrării în Centrul de la Roszke, datorită comodităţii autorităţilor maghiare şi a unui program după bunul plac…
Clement LUPU
Surse: Comisia Europeană, Business Insider, Reuters, UN, Internet
Europa este încă departe de a găsi o soluţie pentru criza imigranţilor. Croaţia, Serbia, Ungaria abia mai fac fata afluxului mare de refugiaţi. Criza refugiaţilor este, în opinia analiştilor occidentali, cea mai gravă cu care s-a confruntat Europa după cel de-Al Doilea Război Mondial. Circa 250.000 de imigranţi ilegali din afara Europei au sosit pe continentul european de la începutul anului în curs, situaţie ce a creat o criză umanitară fără precedent. Unii dintre aceşti refugiaţi provin din zone de conflict, precum Siria sau Afganistan, dar majoritatea vin din ţări africane motivaţi de dorinţa de a găsi un trai mai bun în Europa, ei profitând de anarhia din Libia pentru a tranzita această ţară şi traversează apoi Marea Mediterană mai ales către Grecia şi Italia.
