Transnistria nu-și respectă în totalitatea acordurile

În Transnistria, după 26 de ani de la conflictul care a separat cele două maluri ale Nistrului, continuă să funcţioneze opt şcoli cu predare în grafie latină.  Este vorba de Liceul Evrika din Râbniţa, Liceul Mihai Eminescu din Dubăsari, Liceul Ştefan cel Mare din Grigoriopol, Liceul Alexandru cel Bun din Tighina, Liceul Lucian Blaga din Tiraspol, Gimnaziul Corjova şi Roghi din raionul Dubăsari şi Gimnaziul cu internat din Bender. În ciuda piedicilor puse de autorităţile nerecunoscute ale Transnistriei şi ale unor abuzuri, în aceste şcoli mai învaţă peste o mie de copii, care sunt educaţi în spiritul constituţional al Republicii Moldova, în limba română. Cele opt instituții cu predare în limba română, ce se află pe teritoriul din stânga Nistrului, sunt subordonate Ministerului Educaţiei de la Chişinău, însă plătesc chirie administraţiei nerecunoscute de la Tiraspol pentru clădirile în care activează, cauzând în ultimii ani scăderea de 10 ori a numărului de elevi. Raisa Pădurean predă în regiunea transnistreană de 37 de ani. De 24 de ani este director adjunct al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol. De când ocupă această funcție, luptă cu îndârjire pentru drepturile copiilor români, pentru păstrarea identității naționale, iar tricolorul românesc este nelipsit din sălile de clasă.  Școlile gestionează valuta în lei moldovenești, iar băncile transnistrene și prestatorii de servicii nu accepta valuta respectivă. Astfel, suma solicitată în lei de la Trezoreria din Chișinău este convertită în rubla transnistreană. Această sumă este mult mai mică din cauza cursului valutar, respectiv directorii sunt nevoiți să acopere diferența pe cont propriu, fie din alte surse. Deși școlile nu sunt obiective comerciale, potrivit unui decret din 2016, persoanele juridice, inclusiv școlile, sunt obligate să achite taxe pentru vânzarea valutei străine (leul este considerat valută străină). Bugetul de stat suportă costuri destul de ridicate pentru plata chiriei spațiilor închiriate de școli. Cifrele se ridică la ordinea de milioane lei, în dependență de cursul solicitat de banca transnistreană. Anual aceste plăți sunt în creștere. Angajații școlilor sunt nevoiți să achite taxe duble în comparație cu restul populației pentru serviciile comunale (apă, căldură, energie termică, energie electrică, gaze naturale) în baza unui ordin de-al liderului tiraspolean. Deoarece își au viza de domiciliu în regiune, elevii băieți cu vârsta de 16-18 ani sunt luați în evidența militară și citați pentru înrolare în armata transnistreană. Refuzul înrolării este condamnat penal. Nu toți tinerii au posibilitatea să părăsească regiunea pentru totdeauna. Respectiv, elevii școlilor române sunt siliți să depună jurământ unei entități anti-române. Interzicerea trecerii organizate a elevilor prin posturile de control. Administrația de facto interzice trecerea organizată prin posturile de control a elevilor, decât în baza acordului serviciului de migrație de la Tiraspol. Pentru obținerea acordului, directorii, preventiv cu 10-14 zile înainte, expediază în adresa acestui serviciu procurile autentificate și listele elevilor ce vor ieși din regiune. Acest fapt, pe de o parte împiedică activitatea școlilor, pe de altă parte administrația locală obține și prelucrează ilegal datele minorilor. Refuzul angajării cu diplome moldovenești. Tinerii care prezintă acte de studii moldovenești sunt refuzați la locul de muncă. Aceștia sunt nevoiți să-și „legalizeze” diploma conform cerințelor educaționale ale Tiraspolului, respectiv să susțină anumite examene. Diploma moldovenească este ridicată. Angajaților școlilor care ridică pensie transnistreană pentru limita de vârstă li se refuză achitarea pensiei respective, dacă aceștia solicită pensie socială de la autoritățile constituționale. Potrivit unor date, cca 30 persoane-pensionari au fost nevoiți să renunțe la una din pensii. Interzicerea trecerii produselor alimentare. Școlile întâmpină enorme dificultăți în asigurarea cu hrană a elevilor. Practic, produsele de pe malul drept sunt condiționate de vama transnistreană pentru admiterea pe teritoriul respectiv. Prin urmare, produsele alimentare (chifle, dulciuri) sunt aduse în mod clandestin la școli. Mai mult, școlile nu pot garanta siguranța alimentară. Orice bunuri mobile și imobile destinate pentru administrarea liceelor, în cazul în care sunt trecute prin posturile de control transnistrene sunt supuse înregistrării obligatorii ca bunuri donate „RMN”. Doar în aceste condiții, bunurile respective pot fi transmise școlilor cu predare în grafie latină. Directorii au obligația să raporteze periodic despre integritatea bunurilor din donație, în caz contrar riscă amenzi. Şi totuşi, chiar în condiţii precum cele descrise mai sus, oamenii nu au fugit de povară şi variatele ei proiecţii. Este de menționat faptul că în 2016 trei instituții de învățământ au primit trei microbuze, donație din partea Guvernului român. Mijloacele de transport au fost introduse în Transnistria cu titlu de donație gratuită, aşadar aprațin Tiraspolului. După lupte dure și confruntări acerbe, în perioada 1992 – 1996, în 7 localități transnistrene (5 orașe și 2 sate), s-a obținut dreptul de revenire  la predare în școli în baza grafiei latine, însă nu în școlile naționale existente, ci în instituțiile de învățământ nou create de către pedagogi și părinți, care pentru autoritățile separatiste, au statut de școli nestatale. Și iată că de 16 ani, în regiunea transnistreană, activează 8 școli naționale: Liceul Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol , Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din or. Tighina, Liceul Teoretic „Evrica” din or. Râbnița ,Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare și Sfînt” din or.Grigoriopol , Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din or. Dubăsari , gimnaziul-internat pentru copii orfani din or.Tighina, gimnaziile din satele Corjova și Roghi, raionul Dubăsari,care nu sunt subordonate regimului ilegal de la Tiraspol și activează  în baza Curriculumului Ministerului Educației de la Chișinău. Însă, în aceste opt licee sute de elevi, zilnic sunt umiliți pentru simplul fapt că studiază în limba română și își cunosc rădăcinile. Însă procesul de rusificare, chiar dacă pe alocuri lent, e unul sigur, şi speculează din plin componenta extra-şcolară în viaţa de zi cu zi a copiilor care studiază în limba română. „Nu ai nicio șansă în viaţa de zi cu zi dacă nu cunoști limba rusă. Nu poți face un pas, chiar dacă oficialitățile transnistrene spun că acolo se învață în trei limbi”, ne-a spus doamna Raisa. Aceste școli românești, cum le numesc chiar separatiștii, sunt practic niște insule ale latinității în regiunea transnistreană şi activează în condițiile extraordinar de dificile,  create artificial de către autoritățile neconstituționale secesioniste. Șapte  din cele opt școli nu au sedii proprii, iar sediile închiriate nu asigură condiții elementare de activitate școlară. În majoritatea din ele lipsesc sălile sportive și de festivități, ospătăriile, laboratoarele speciale pentru așa obiecte ca fizica și chimia,săli pentu informatică și multe altele. Se face tot posibilul ca aceste instituții de învățămînt românesc să fie lichidate. Pentru aceasta este folosit tot arsenalul de forme și metode antiumane ale organelor de reprimare din acest spațiu, susținute și dirigate de către Moscova. S-a trecut prin mai multe încercări: terorizarea și maltratarea pedagogilor, părinților și copiilor care au opus  rezistență în fața administrației de la Tiraspol, devastarea și lichidarea școlilor naționale, arestarea pedagogilor și părinților, destituirea nelegitimă din funcții a profesorilor și părinților, inclusiv interzicerea activității pedagogice pentru cei care aveau o altă viziune decît cea declarată de Tiraspol. Aceasta  politică antinațională și antidemocratică a fost evidenţiată și de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului prin  Hotărîrea din 19 octombrie 2012, care a condamnat Federația  Rusă  pentru  violarea drepturilor la educație a copiilor din regiunea transnistreană. Dacă politicenii de la Chișinău și comunitatea internațională nu  vor întreprinde măsuri concrete, dorința  Moscovei va putea să fie dusă cu succes la capăt. În scurt timp poate  fi bătut ultimul cui în coşciugul școlii și graiului românesc din Transnistria. Cu toate aceste vitregii, spiritul dragostei față de neam și sacrificiul, demonstrat timp îndelungat prin fapte concrete de  pedagogii acestor licee și gimnazii, insuflă încredere în ziua de mâine și în viitorul european al poporului din această regiune greu încercată de istorie.

 

Post Author: Lupu Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nineteen + 17 =