STIVI MIUȚĂ – un politehnist iubitor de folclor

1505282_10202845318443999_125941696_n

Mulţi dintre noi avem pasiuni, pasiuni diverse care la un moment dat, îţi pot schimba viaţa. Una dintre aceste persoane e interlocutorul nostru,  Stivi Miuţă, român din Banatul Sârbesc, născut în  localitatea Sân Mihai (Locve).

In cateva cuvinte, să ne spui cine ești?

–  Mă numesc Stivi Miuță și vin din Banatul Sârbesc. Am terminat  autovehicule rutiere şi transporturi la Universitatea Politehnică Timişoara. Acum mă aflu la master la Ergoinginerie în Mecatronică (prof. dr. ing. Veronica Argeșanu) . Tot în Timişoara am terminat Şcoala de Coregrafie la clasa dlui Victor J., iar anul ăsta termin şi canto la dna Ana Pacatiuș din cadrul Centrului de Cultură şi Artă Timiş. În ceea ce priveşte facultatea, 6 ani au trecut aşa de repede încât mi-aş dori să fiu din nou student în anul I. M-am simţit foarte bine aici în Timişoara pe perioada cât am fost student, cu toate că la început nu mi-a plăcut să vin să schimb aşa locul. Dar, cu timpul m-am învăţat şi mă simt ca la mine acasă, pot spune. În anul I şi II foarte greu m-am înţeles cu colegii şi profesorii din cauza limbii. La noi româna se vorbeşte în grai bănăţean pe când aici se vorbeşte corect, să zic aşa. Şi profesorii din anu I şi II erau mai stricţi cu noi să zic aşa. Dar, în anii III şi IV cu toţi am fost mai relaxaţi, mai comunicativi în ceea ce priveşte relaţia profesor student. Când termin în toamna merg acasă în Serbia la mine.

Cum ţi-a venit ideea să îţi faci Casa Etnografică care îți poartă numele,  având în vedere că ai terminat Politehnica?

– La început, să zic aşa am mers la cineva la mine în sat, la mama unui prieten de-al meu, la doamna Iasmina Veveriţă, care colecţiona lucruri vechi: borcane din ceramică, lucruri din lemn, etc. şi de aici a început pasiunea mea. De la 12 ani am început şi eu să colecţionez. La început câte 2-3 borcane din lut, furcă de tors primită de la bunica mea şi tot aşa mereu, mereu am adunat. Părinţii nu m-or lăsat pe mine să colecţionez că e ruşine să mergi prin sat să aduni lucruri vechi. Eu tot am adunat şi seara le urcăm în podul casei pe ascuns, să nu ştie nimeni. Noi întâmplător am cumpărat o casă acum 8 ani.  Casa era foarte veche.  După ce am urcat prin pod şi am văzut camerele cum arată, părinţii mi-au cerut părerea dacă o cumpărăm ori nu. Au cumparat-o. După aceia am început să duc lucrurile vechi  adunate în podul casei cumpărate. Au fost 3 remorci de lucruri din astea vechi. Noaptea când ai mei dormeau le urcăm în gura podului şi ziua când erau plecaţi le puneam în pod mai în spate. De la cumpărarea casei am început să adun tot mai mult că am dorit să completez camerele să nu fie goale. În anul 2013, cu ocazia Marelui Festival Folcloric al Romanilor din Voivodina am deschis şi casa. Trebuia cu ocazia asta să avem un muzeu, o expoziţie să zic aşa ori în Căminul Cultural ori pe unde se putea pe durata celor 4 zile cât a durat festivalul. Toţi au ajuns la hotărârea că ce-l mai convenabil ar fi la mine că deja casa era deja amenajată, pregătită pentru public. Din acel an am început să o promovez. În anul 2014, mi-am făcut şi asociaţie în cadrul acestei case care poartă numele : Casa Etnografică Stivi Miuţă, după numele meu ca să rămână în istoria localităţi. După înfiinţarea asociaţiei din 2014 am început să concurez la proiecte de fiinantare, doar la noi în ţară.019

In afară de casa etnografică cu ce te mai ocupi?

– Eu, din 2009, fac coregrafie că mă ocup şi cu dansurile la mine în sat. De când sunt coregraf sub locul III la festival nu am ieşit niciodată. Avem jocuri faine, tineri ambiţioşi care vor să joace şi facem faţă, la orice festival. Ansamblu unde sunt coregraf aparţine de Căminul Cultural “Sadoveanu”. Recent am înfiinţat şi noi o asociaţie în cadrul căminului cu denumirea “Casa Tineretului” din Sân Mihai. Tot ne gândeam la un nume, şi am spus că trebuie să fie ceva cu tineret, ca tineretul umbla prin căminul ăsta nu pensionarii…. Şi cum la Timişoara există Casa Tineretului, de ce n-ar fi şi la noi. În ansablul actual toţi sunt tineri până la 15 ani. Darian Lotrean e preşedintele acestei asociaţii, eu sunt doar coregraf. Lotreanu e şi el student la facultate la Timişoara la design. Vice-președintele e tot unul din sat de la noi, Denis Ardelean, care din toamnă v-a fi student la Timişoara iar secretarul Ion Maribel Sosgean.

Care v-a fi evoluţia Casei Etnografice ?

– Mulţi pun întrebarea asta. Sunt întrebat, dacă eu plec  cui rămâne casă. V-a rămâne cu mama, părinţii mei o întreţin. În fiecare săptămână mama merge şi face curăţenie acolo. Nu se v-a schimba absolut nimic cu plecarea mea la viena. Cine vrea să o viziteze să de-a un telefon cu o zi – două înainte. În fiecare an îmi vin şcolile şi o vizitează din localitate dar şi din jurul lui Sân Mihai, să le arate la copii vechiul cu noul. Un exemplu: porumbul cum se desfăcea cu mâna şi în ziua de azi cu mecanism electric, război de ţesut, care se făceau cearşafuri, cum din lână se face firul de ţesut. Ţăranii au lucrat pe timpuri foarte mult, acum s-au….domnit. Au apărut maşini noi care au redus muncă umană.

Iți mulțumesc frumos pentru timpul acordat.

Clement LUPU

FOTO: Arhiva personala Stivi Miuta

 

 

Post Author: Lupu Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *