UN TÂNĂR DIN CRASNA ÎNDRĂGOSTIT DE BRODERIE – ILIE MOTRESCU

La deschiderea muzeului etnografic „Ilie Motrescu” de la Crasna, am mai avut parte de o surpriză plăcută. La finele manifestării de mine s-a apropiat un tânăr și mi-a spus că vrea să facem o poză împreună. Cu plăcere, – i-am răspuns. Mirarea mi-a fost când mi-a zis că numele lui e… Ilie Motrescu. După ce ne-am cunoscut, mi-a promis să-mi trimită câteva poze, că nu-i acuma o problemă și nici poșta nu mai vine cu căruța.
-Și cine este acest tânăr Ilie Motrescu, l-am întrebat cu interes?
-Sunt crăsnean, am 22 de ani și cos cămăși naționale. Prin clasa a 5-a a început să-mi placă foarte mult lecțiile de muncă. Făceam lucru manual. Învățam a coase băsmăluțe. Apoi am început a coase tablouri pe pânză. În clasele superioare am început să cos prima cămașă.
-Și toate le-ai învățat la școală?
-A coase cămăși m-a învățat vecina mea, sora artistei Maria Iliuț, doamna Ileana Gherman, vestită meșteriță populară în partea locului. Cu părere de rău nu mai este printre noi, dar lucrul mâinilor ei a rămas. Chiar de la prima cămașă i-am cerut câteva sfaturi. I-a plăcut cum cos, a văzut că îmi stă mâna și uneori mă ruga să iau câte o comandă de la dânsa. Adică o ajutam la cusut. Așa a început prietenia noastră, învățându-mă mai multe nuanțe în ale acestei meserii. Am și o carte despre dânsa. Era cunoscută până hăt departe de hotarele Crasnei, pentru meșteșugul ei. Există și un film despre dânsa…
– Coși și alte lucruri, de exemplu, fețe de masă, perne…? Cine a mai cusut sau s-a ocupat cu lucrul de mână în familia ta?
-Deocamdată cos doar cămăși. Din 2017 până în prezent am cusurâte 21 de cămăși naționale. La noi acasă a țesut mama, bunica coase, o învăț acum și pe sora mea mai mică să facă acelaș lucru. Deja coasem împreună…
– Cum alegi uzodul, văd că ai felurite modele, care din care mai frumoase?
– Ineori propun eu singur, altădată îl aleg împreună cu persoana care comandă cămașa. Coasem cu bumbac pe pânză naturală. E lucru migălos. Dacă ornamentul e mai simplu, stau la coasere o lună, dacă e ceva mai deosebit, poate dura și două, și trei luni. Depinde de client, iar aceștea sunt rude, cunoscuți din sat, dar și din alte localități, am cusut și pentru artiști.
– O cămașă trebuie să fie nu numai cusută, dar și încheiată, cum te descurci cu stanele, cu poalele, cu gulerul, că ornamentele nu sunt încă totul ce trebuie?
– Păi iau măsura, tai pânza, le cos, după aceea le dau la o femeie care le încheie, le spală, le calcă, pentru ca persoana să primească cămașa frumos aranjată, s-o poată îmbrăca chiar în aceeași zi…
– Cum te simți când vezi pe cineva îmbrăcat cu o cămașă cusută de tine și la ce preț e acum o cămașă, când totul e așa de scump?
– Sincer vorbind, mă bucur. Văd rezultatul muncii mele. O lucrare acum e între 150 și 400 euro.
– Dar cum se uită membrii familiei, prietenii, cunoscuții la îndeletnicirea ta, totuși nu sunt prea mulți băieți care se ocupă de cusutul cămășilor…
– Acceptă toți ceea ce fac, dar oricare altă părere nu m-ar deranja. Sunt convins că nu fac ceva rău. De ce să se accepte o femeie care lucrează în construcții și nu un bărbat care să brodeze? La urma urmei, cei mai mari modelieri din lume tot bărbați au fost și sunt…
– Ilie, la vârsta ta, trebuie să mai ai timp și pentru alte lucruri: serviciu, lucrul în gospodărie, excursii, telefon, discuții cu prietenii etc.
– Lucrez în barul unui magazin, mă întâlnesc cu prietenii, discut la telefon. Mă stărui să găsesc timp pentru toate…
– Acum, spune-mi te rog, cum te simți purtând numele de Ilie Motrescu? Se pare că ești unicul din toată Crasna care porți acest nume…
– Mă simt oarecum altfel față de acei care știu de Ilie Motrescu. Pentru cei care nu au auzit de el, n-am nicio importanță în acest sens. Deși nu suntem rude, am o stimă și un respect deosebit pentru familia sa. În deosebi am avut relații bune cu regretata lui soră, Maria Motrescu-Popescu. Datorită ei am cărțile poetului și despre poet, inclusiv ale dumneavoastră. Am citit de dânsul și despre dânsul mai totul ce mi-a ieșit în cale.
– Ilie, îți mulțumesc pentru acest prim interviu cu tine. Îmi pare bine că ne-am cunoscut și sper să ne mai vedem.
– Mulțumesc. Și dumneavoastră toate cele bune!.
Eleonora Schipor
În imagini: cămăși cusute de Ilie Motrescu purtate de crăsneni.
Monitorul Bucovinean

Post Author: Clement Lupu

Administratorul site-ului Semnal Românesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fifteen − eleven =