Gheorghe Ungureanu – poetul din Voloca

Născut în localitatea Voloca – sat de români, sat bucovinean, vestit în lumea întreagă ca satul rochiilor de mireasă, Gheorghe Ungureanu, încă de pe băncile școlii începe să scrie poezii. A terminat Facultatea de Filologie – Litere, Secția Limba și Literatura Română din cadrul Universității Naționale „Yuriy Fedkovych” din Cernăuți. Dacă, la început  pașii au fost timizi în ale scrisului, cu trecerea timpului Gh. Ungureanu a început să devină cunoscut în mediul cultural bucovinean prin poeziile sale inspirate din viața reală. De-a lungul tipului și până în prezent, autorul a participant la diferite cenacluri artistice, colocvii literare etc., la Cernăuți cât și în România.

Mai jos câteva poezii ale autorului.

Asalt în zadar
e roșu vârful de sabie
de-atâta
rușine
plec capul
să-mi pipăi cărarea
să dau mâna cu marea biruință
rămasă undeva departe alături
să strig ceva
într-o limbă la modă
apoi îl ridic
să mai tai o dată
de-acum cu unghia
din alb-negrul ce mă-nconjoară
din lanțul ce-mi șade bine
și osândit de-atâta petrecere
să strâng de gât
o clipă incompetentă
ce-mi strigă
ALLO! Puiule! Ești gata?

——————————————————————————-

Închinați-mă și pe mine
să iau și eu o gură din viața aceasta
tot mai rar întâlnesc asemenea masă
închinați-mă și pe mine
că neapărat voi scrie
frumos chiar voi scrie
despre această faptă ironică
iertați-mă și pe mine
nu eu
ci o nechezeală lăuntrică
mă face val-vârtej
luați-mă lângă voi
așezați-mă în capul mesei
sunt bun de gură
veți duce-o bine cu mine
se spune că e har să arunci poluanți
pe foi albe
virgine
culcați-mă între voi
fără frică
eu aproape nu dorm
iar dacă dorm
sforăi cântând de leagăn
primiți-mă între voi
puneți-mă rege
doar eu vă pot duce la sapă de lemn
și de mână la crâșmă
luați-mă cu voi
să-mi fac și eu obrazul…
că m-ați făcut

—————–

Miroase a trădare
Atâta viață am pus în tine
Viață
Atâta sărbătoare ți-am fost
Atâta joc ți-am oferit
Pe câmp deschis
Pe lamă de cuțit
De-a prinselea
De-a ascunselea
De-a râselea
De-a plânselea
De-a mama
De-a tata
De-a soarta
De-a viața… … …
Tu cu noi de-a moartea


Lăsați-o să meargă încet
Azi la ordinea de zi – dezordine
Poate acum voi reuși
Să storc smogul strecurat în conștiință
Să văd cum curge seva unei scânteie de timp
Încremenit de frică
Mă simt absent la propria-mi viață
Și nu mă împac cu diareea fonetică
Șoptită
Plânsă
Râsă
La facerea nașterea moartea mea
Mai bine lăsați-o să meargă încet
Dezordinea e ordine


O viteză de 0 km/h mi-ar prinde bine
Aș ciuli urechile să aud tăcerea
mi-aș face de cap în capul meu
uh ce bine mi-ar prinde
aș încurca tot ce se poate încurca
de la circulație până la ideea de a nu fi
aș sta ca un par în centrul lumii
țanțoș și plin de speranță
aș aduna în jurul meu copii să râdă de mine
aș fi punct de sprijin
cuier
sperietoare
bucurie pentru câini
aș…aș
vai vai vai
și încă multe altele
Doamne
doar folos peste folos…
cine dracu a făcut să ajung la destinație


Ce-ar fi să luăm infinitul de la capăt?
Avem destulă forță distructivă
Uneori îmi pare că doar ea ne este esența
Ce-ar fi să demonstrăm fidelitate urii?
Azi doar ea ne poate face un pumn strâns
Unealtă pentru greve
Ce-ar fi ca într-o zi furată
să dărâmăm cu tot cu temelie turnul Babel?
Să demonstrăm c-avem și noi îndrăzneala
Să descurcăm ce-am încurcat odată
Și-atunci prin lumea de praf
Poate vom găsi și noi cărămigioara noastră


Am dat de tine
În sfârșit am dat de tine
Ți-am călcat pe urme
De când am deschis ochii
Ne trebuiești la nebunie astăzi
Suntem mai mult decât morți
Suntem o pată înmulțită la 0
Să vii după mine
Numaidecât să vii după mine
Nu trebuie să zbori
Te voi plimba pe jos
Ca pe-o idee virgină
Ți-am pregătit cuibar
O lume de cenușă
Un univers de cenușă
Tu gobaie bătrână
Tu odorașul nostru
Învață-ne să ne deschidem ușa
Învață-ne să ne hrânim singuri
Arată-ne căderea în jos
Și fii ciminte
Fii bună cu noi
Că știi
De nu te ții cloșcă
Te punem de zeamă


Vă rog prieteni să mă iertați
Am uitat între voi un semn de recunoștință
Bine uscat și stors de viață
Fiți atenți să nu vă împiedicați
Cine știe ce zace în el acum
Doamne ferește s-o luăm de la început
Cu vorbe bune și petreceri
Cu fapte ieșite din comun
Ne ajunge de ce avem
Ochi pe dos
Vorbe pe din dos
Înjurături
Riduri
Cărți de poezie
Idei bolnave de tifos
Semne de viață bănuite de complot
Etc.etc.
Acum înțelegem că trăim
Și hai s-o rupem pentru totdeauna…
Ca să rămânem prieteni


Astăzi sunt incendiu
Ard împreună cu lupta mea
Până-n măduvă
Nu strig salvați-mă!!!
Vreau să fiu de folos
Și de bun simț
Vreau să aprind
Măcar pentru o clipă
Un nărav și o pătură socială
Vreau să smulg din această bbbaltă cerească
Mirosul că-s lună cu mofturi
Să încerc de mi se închină
Ceea ce fac
Ce spun
Ce râd
Ce mor
Da
Sunt incendiu astăzi
Căci mâine timpul își va vedea de treabă


prea simple îți sunt mișcările
te-am recunoscut dintre toate vibrațiile
puse în expoziție
fă rost de alte poezii
sau schimbă-ți mizeria cu locul
undeva la umbră
undeva la loc stingher
undeva nicăieri
undeva alături de gașca noastră

Post Author: Lupu Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nine + seventeen =