Inspirație de redacție

Efectul șireturilor nelegate ale țării corigente politic.
Grație unei busole leger în teren putem aprecia nordul magnetic, sau sudul. Partea importantă reflectă în faptul că busola nu comunică denivelările, mlaștinile ori alte forme de hazard pe care le putem avea în jurul nostru. Dar dacă chiar fiind cu vizorul pe busolă, dar nimerim în timp scurt de lucru întro mlaștină, la ce suntem de folos, cu nordul, ori direcția spre sud știută și anunțată?
Pur și simplu nu ne percepem firea noastră la fel ca celelalte. Republicii Moldova, ca stat independent de aproape trei decenii, îi lipsește cu desăvârșire baza teoretică și practiă pentru organizarea politică de tip intern, mai întâi. Are nevoie de permanentă revizuire a nuanțelor de putere, de la postura difinitorie de neutralitate morală și identitară, la linia directorie de menținere a echilibrului statal.
Indiferent de locul nostru în topurile și clasamentele mondiale, convingerea intactă a poporului moldav rezidă din excepționalul său rol de executare și promovare a libertăților și democrațiilor. Pluralul, definind valoarea, la caz că există. Moldova poate fi pusă pe linie de mișcare spre schimbare și fapte utile cetățenilor ei doar printr-o mână de valori consolidate, care în obligația tuturor, coincid cu percepția noastră ca țară, ca şi cultură, ca neam și popor, că pământul nostru este unic prin excepționalul său. Ne legăm astfel întâi de toate șireturile părții moi, definitoare.
Indiferent de măsura în care omul politic este de acord cu maniera în care funcționează de fapt politica, demersul lor nu reușește să ne mai convingă de idialismul auto-proclamat, exclamat pe toate coridoarele de comunicare, de la un scrutin, la altul. Se apelează la varii tehnici de sensibilizare, neuro-programare lingvistică, manipulare a poporului nostru cu argumente și probare, care sunt la fel de elevate moral pe cât de perfect neîțeligibile sunt pentru ei însuși.
Să recunoaștem, universitar am ajuns târziu în politică și mai ales cu regulile neînvățate și speranța de a mai ”trage”cu privirea la vecini. Excelență la capitolul conjugării verbului ”a copia”, fără substanță și știință de cauză. Ce am realizat oricum este uimitor, păstrăm pacea și respingem politica de foră. De forță fizică, căci moral ni se forțează a o înghiți zilnic, cu rezultat promis reformator, ce coincide final unui efect Placebo, doar.
Am reușit să fim puși în mișcare, aceasta fiind una deloc fizică, dar mai mult fluctuativă în percepție și asociere față de unii, ori de alții. Izolaționismul politic instinctiv al Republicii Moldova nu mai poate fi învins decât printr-un apel la credința noastră în ființa excepțională a idealurilor noastre. Cu pași mici, dar siguri, am fost aduși la o auto-fragmentare fără precedent și scuturare la guler reciproc, după ce întâi de toate, de la o putere la alta, au promis și promovat devotamentul lor politic printr-o pasionată susținere a neutralității noastre. Acest lucru s-a făcut observabil mie și din anii tineri ai părinților mei, ai tăi, ai voștri, ai noștri final, negând orice interes național egoist, și afirmând cu orice ocazie că Moldova nu urmărește alt scop decât recunoașterea și respectarea principiilor sale.
Mă asum prin declarație că există doar un singur standard probabil, conform căruia am fi în ”potență” să ne rezolvăm problemele singuri și la noi acasă, fiind compus din două elemente clare: propria noastră onoare, ca omși ca popor și cea de-a doua: obligațiile noastre față de oamenii din jur.
Nimic nu ne enervează mai mult decât declamativul nesprijinit nici de putere, nici de voința politică de a le transpune în faptă. Să mergem împotriva izolaționismului. Să ținem a ne duce viața așa cum vrem noi, dar să înțelegem a lăsa și pe alții să trăiască. Timpul trâmbițelilor de pe baricade a trecut. Să fim mai pașnici în expuneri, mai mult oricum noi nu putem.
Imaginați-vă, aduceți-vă aminte, ori testați prin experiment. Atunci când la un picior șireturile sunt bine trase și legate și la altul sunt detașate, lărgite de la bază, să încercați să mergeți, apoi forțați. Chiar dacă nu pierdem încălțarea, ce simțiți? În două cadrane avempe deoparte: siguranța, confortul, verticalitatea și coloana, dinamica și avântul, dominanța și asumarea, pe când de cealaltă parte simțim: nesiguranța și reținerea, subsidialul și stresantul pesimist. Deci, revenind la politică, prin analiză simplă, când noi simțim acest efect în țară? ori mai vast, al țării?
Rămînem ca și cum prin grija Divină, o țară ce s-a păstrat nefolosită, nevalorificată ca potențial, așteptând și mai departe ca un popor curat, pașnic, iubitor al libertății drepturilor tuturor mai mult decât orice, să vină ”Mesia”și să întemeeze o comunitate lipsită de nereguli și egoism. Dar… Epoca timpurilor mesianiste.
O expunere personală, forțată de un dialog extins prin revedere cu bunul meu prieten, autor de carte bună, Alexandru!

22.10.19

Autor – LIVIU MORARU

Moldova – Chișinău

Post Author: Lupu Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 − three =