Din Bucovina, IUBEȘTE! și Manual de stări

Frumoasa și dulce-a Bucovină a dat mereu oameni pasionați de cultură. Brînduşa Sorina Bialy, născută în Gura Humorului, județul Suceava, membră a Cenaclului „NECTARIE” din localitatea Vama scrie poezii de mica, de pe băncile școlii. Prima poezie a fost publicată în revista școlii cu mulți ani în urmă. Poeziile ei au apărut în Poeme bucovinene, Antologia Cenaclului Nectarie Vama-Bucovina 2019 și în revista Surâsul Bucovinei.

 

La ora actuală are tipărite două volume, la Editura TEBA din Gura Humorului.  Unul de poezie  „IUBEȘTE” și altul proză scurtă și poezie „MANUAL DE STĂRI”. Pentru la anul are în pregătire alt volum de poezie.

 

 

 

În rândurile de mai jos câteva poezii din cele două volume.

 

Aprind

O țigară cu vitamine,

Două, trei..

Sub lemnul de tei ..

Plămânii învață

Ușor,

Cum să respire

Florile fumului lor.

Alăturea

Inspiră, expiră

În ceașca mea,

O când negră, când albă, cafea …

 

Îngerii beau cafeaua dimineața

Amestecând timpul ,

Cu lingurița,

În sensul acelor unui ceasornic

Pentru moment, stricat.

Zarul din lichidul opac

Se dizolvă

Treptat

Cum treptat amarul capătă nuanțele dulci

În proporții mai mici sau cel mult egal

Cu timpul aruncat.

 

Exist

Pământ,

De atunci de când,

Timpurile

Au început, în clepsidre, şoptite curgând.

Exist,

Apă,

De atunci de când,

Secundele

S-au născut plângând.

Exist,

Cer,

De atunci de când,

Vremurile

S-au înşiruit arhivând,

Existenţă,

Pe un Pământ.

 

Sunt copac

M-am vrut copac

Când m-am descompus

În bucăţi de scoarţă

Îmbrăţişându-mi trunchiul

Să nu cadă.

M-am vrut copac,

Când m-am recompus

În muguri de verdeaţă

Învăluindu-mi ramul

Să simtă, să vadă.

Am fost sevă prin gheaţă,

M-am descompus şi recompus totodată.

Am vrut să mă aud,

Mă tac,

Sunt copac.

 

Ana, Manole, castele de nisip

Frenetic iubind

Din legende ştiind

Ce a păţit,

Vizionar, Manole a decis

Pe Ana s-o lege

Şi să o zidească

La nesfârşit

În castele de nisip ! …

 

Înfloresc magnolii iarna

Înfloresc, nesimţit de firesc,

Magnolii, iarna.

Stele de nuferi aruncate în ramuri,

Coliliu reflectate prin aburite şi-nvechite geamuri.

Într-o lume anume,

Iarna

Înfloresc magnolii,

Înfloresc în avalanşă

De încinsă speranţă.

În semiumbră,

Iarna,

Târziu,

Înfloresc, nesimţit de firesc,

Magnolii.

 

SALT

Cum ar fi un salt în val?

Cum ar fi un salt în gând?

Salt pătruns în inimă lăsată în cumpănă,

Salt în cânturi, în suspine,

Salt în tălpi desculţe, fine.

Ar fi ca un salt în gheaţă,

Ar fi ca un salt în lavă, a adâncurilor sclavă,

Ar fi salt nebun în gol,

Ar fi un salt în plin, dincolo de vânt pelin,

Saltul Evei prin destin…

 

Între ieri şi azi

Graniţe

Apar, dispar…

Între azi şi mâine.

Geamandurile-s nebune

De furia mărilor,

Isteria vânturilor,

Coborârea cerurilor

În străfundul luturilor.

Între ieri şi mâine

Azi

Rămâne

Fără nume.

 

Îmi răstorn cerul

Într-o ceaşcă

Brodată.

Sorb cafea

Albastră…

AUD

Cum rup

Bucǎţi din trup…

Încep zile

Tânjind după poteci şi vǎi şi mure,

Gândind, simţind, iubind, dorind,

Cǎrǎri rǎtǎcind,

Irişi verzi bolnav privind

În tine…

Adâncǎ pǎdure,

Închid zile

În vis cu tine,

De ochi deschişi

În palme prins…

Şi larg şi strâns

Rup lut uscat demult,

Urmând un crez,

Îl modelez

Cu lacrimi dulci,

Strâng ceaţǎ

Din a ta viaţǎ

Ce-n albe zile

Te rǎsfaţǎ…

Aud şi ieri şi azi şi mâine

Cum curg

Pǎdure,

Lent,

Prin tine…

 

Post Author: Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × 2 =