Frumoasa și dulce-a Bucovină a dat mereu oameni pasionați de cultură. Brînduşa Sorina Bialy, născută în Gura Humorului, județul Suceava, membră a Cenaclului „NECTARIE” din localitatea Vama scrie poezii de mica, de pe băncile școlii. Prima poezie a fost publicată în revista școlii cu mulți ani în urmă. Poeziile ei au apărut în Poeme bucovinene, Antologia Cenaclului Nectarie Vama-Bucovina 2019 și în revista Surâsul Bucovinei.
La ora actuală are tipărite două volume, la Editura TEBA din Gura Humorului. Unul de poezie „IUBEȘTE” și altul proză scurtă și poezie „MANUAL DE STĂRI”. Pentru la anul are în pregătire alt volum de poezie.
În rândurile de mai jos câteva poezii din cele două volume.
Aprind
O țigară cu vitamine,
Două, trei..
Sub lemnul de tei ..
Plămânii învață
Ușor,
Cum să respire
Florile fumului lor.
Alăturea
Inspiră, expiră
În ceașca mea,
O când negră, când albă, cafea …
Îngerii beau cafeaua dimineața
Amestecând timpul ,
Cu lingurița,
În sensul acelor unui ceasornic
Pentru moment, stricat.
Zarul din lichidul opac
Se dizolvă
Treptat
Cum treptat amarul capătă nuanțele dulci
În proporții mai mici sau cel mult egal
Cu timpul aruncat.
Exist
Pământ,
De atunci de când,
Timpurile
Au început, în clepsidre, şoptite curgând.
Exist,
Apă,
De atunci de când,
Secundele
S-au născut plângând.
Exist,
Cer,
De atunci de când,
Vremurile
S-au înşiruit arhivând,
Existenţă,
Pe un Pământ.
Sunt copac
M-am vrut copac
Când m-am descompus
În bucăţi de scoarţă
Îmbrăţişându-mi trunchiul
Să nu cadă.
M-am vrut copac,
Când m-am recompus
În muguri de verdeaţă
Învăluindu-mi ramul
Să simtă, să vadă.
Am fost sevă prin gheaţă,
M-am descompus şi recompus totodată.
Am vrut să mă aud,
Mă tac,
Sunt copac.
Frenetic iubind
Din legende ştiind
Ce a păţit,
Vizionar, Manole a decis
Pe Ana s-o lege
Şi să o zidească
La nesfârşit
În castele de nisip ! …
Înfloresc magnolii iarna
Înfloresc, nesimţit de firesc,
Magnolii, iarna.
Stele de nuferi aruncate în ramuri,
Coliliu reflectate prin aburite şi-nvechite geamuri.
Într-o lume anume,
Iarna
Înfloresc magnolii,
Înfloresc în avalanşă
De încinsă speranţă.
În semiumbră,
Iarna,
Târziu,
Înfloresc, nesimţit de firesc,
Magnolii.
SALT
Cum ar fi un salt în val?
Cum ar fi un salt în gând?
Salt pătruns în inimă lăsată în cumpănă,
Salt în cânturi, în suspine,
Salt în tălpi desculţe, fine.
Ar fi ca un salt în gheaţă,
Ar fi ca un salt în lavă, a adâncurilor sclavă,
Ar fi salt nebun în gol,
Ar fi un salt în plin, dincolo de vânt pelin,
Saltul Evei prin destin…
Între ieri şi azi
Graniţe
Apar, dispar…
Între azi şi mâine.
Geamandurile-s nebune
De furia mărilor,
Isteria vânturilor,
Coborârea cerurilor
În străfundul luturilor.
Între ieri şi mâine
Azi
Rămâne
Fără nume.
Îmi răstorn cerul
Într-o ceaşcă
Brodată.
Sorb cafea
Albastră…
AUD
Cum rup
Bucǎţi din trup…
Încep zile
Tânjind după poteci şi vǎi şi mure,
Gândind, simţind, iubind, dorind,
Cǎrǎri rǎtǎcind,
Irişi verzi bolnav privind
În tine…
Adâncǎ pǎdure,
Închid zile
În vis cu tine,
De ochi deschişi
În palme prins…
Şi larg şi strâns
Rup lut uscat demult,
Urmând un crez,
Îl modelez
Cu lacrimi dulci,
Strâng ceaţǎ
Din a ta viaţǎ
Ce-n albe zile
Te rǎsfaţǎ…
Aud şi ieri şi azi şi mâine
Cum curg
Pǎdure,
Lent,
Prin tine…