Basarabia va reveni acasă

    Cu prilejul zilei istorice de 27 martie, am cules în exclusivitate câteva opinii/părerii despre această zi istorică. Una dintre interlocutoare este doamna Raisa Săcultan Pădurean, profesoară și directoare adjunctă la Liceul Teoretic Românesc “Lucian Blaga” din Tiraspol, care ne-a relatat părerea ei despre această zi: “Ziua de 27 martie este o zi însemnată pentru mine, ca și orice persoană care simte românește. Când eram copil nu aveam idee cine  sunt și de unde mi se trag rădăcinile. Când auzem graiul pur românesc ascultam și înfloream. Încercam să vorbesc cu românii de dincolo de Prut. Câtă bucurie aveam atunci când la vecinii noștri veneau în vizită rudele din România. Ne jucam împreună cu copiii lor și ne înțelegeam de minune. Câtă apă a curs pe râul Prut până am înțeles de unde mi se trage identitatea. Uneori îi invidiam că nu trăiesc și eu acolo îm România. Acum, când știu bine cine au fost strămoșii mei, știu că în mine curge sânge de dac la toate sărbătorile legate de istoria neamului meu. La 27 martie 1918, Basarabia a revenit acasă. Ea a fost prima provincie care s-a unit cu România. Nu pot fi indiferentă față de ceea ce se întâmplă mai ales pe plan politic. De aceea voi lupta alături de colegii mei și alături de toți cei care visează să revină acasă. Numai atunci  voi fi fericită și împlinită. E grea lupta și va fi mai greu. Dar, am dorință și speranță în viitor și cred că într-o bună zi vom fi împreună pentru totdeauna”. Cu toate că, clădirea liceului românesc L. Blaga din Tiraspol este într-o stare de degradare cum ar fi – pereții crăpați, tencuiala cade de pe exteriorul clădirii, unele calorifiere au 50 de ani, la doar 2 clase sunt puse termopane iar restul geamurilor sunt din lemn foarte vechi plus multe alte neajunsuri cum ar fi: lipsa unui bloc alimentar dedicat liceului, a unei săli de sport și a unei săli de festivități, dotările tehnice necesare (calculatoarele primite sub diverse forme – donații, ajutoare etc. zac prăfuite din cauza că nu pot fi conectate la Internet cât și a altor lipsuri, face ca acest liceu să-și continuie activitatea atât școlară cât și educativă prin diverse manifestări culturale. În acest an, Anul Centenarului, prin grija și eforturile ei se vor desfășura diverse evenimente în cadrul liceului cu elevii și nu numai cum ar fi : masă rotundă – ” Uniți în inimi și în cuget!”, program dedicat Centenarului Unirii cu semnarea „Declarației de Unire!”, colaborarea cu unele licee și gimnazii din România unde să se organizeze concursuri de pictură, vizite reciproce în cadrul proiecului „Hai sa-nfaptuim Unirea”, recital de poezie și cântece patriotice și nu în cele din urma concursul de cântec popular – “Jos pe Valea Nistrului”.  O altă interlocutoate este Cristina Lupan Vlah din Chișinău:  „Dacă e să vorbesc despre 27 martie 1918, eu personal îl văd că pe un mare act de curaj din partea celor, care și-au adus aportul pentru a înfăptui Unirea. Curaj pentru că era destul de riscant să vii cu asemenea mesaje și acțiuni, ținând cont de faptul că Basarabia era proaspăt ieşită din componenţa unei structuri cu regim bolşevic. Deci eu îi consider pe Ion Inculet, Pantelimon Halippa, etc, drept nişte romantici şi idealişti, pentru că şi-au pus idealurile naţionale mai presus decât propria securitate. Extrem de puţine personalităţi ar face aşa ceva în ziua de azi. Acest lucru eu îl privesc ca pe un eveniment inevitabil, pentru că toţi înţelegeau că Basarabia nu se poate dezvolta de una singură şi că avea nevoie de cei care erau cel mai aproape spiritual, cultural şi nu în ultimul rând lingvistic. Toată lumea înţelege că cei din R Moldova sunt parte a ceva mai mult, a unei Romanii Mari, că sunt prea evidente similitudinile în ceea ce priveşte tradiţiile, cultură, limba, religia, chiar şi necazurile sunt de aceeaşi natură. Foarte multă lume recunoaşte acest lucru, chiar şi politicienii, deşi unii dintre ei nu ar recunoaşte acest lucru în public niciodată, din motiv că au prea multe ambiţii politice sau se tem pentru a nu-şi pierde fotoliile, sau pentru că au motive comerciale, etc. De fapt, ei înţeleg că noi suntem parte din aceeaşi familie, chiar uneori rude la propriu. Da, sunt foarte multe familii, care au rude de gradul II sau III sau IV, şi care de zeci de ani sunt separaţi de hotarele de pe Prut. Eu personal consider că unirea celor două maluri de Prut este inevitabilă, şi pot să argumentez cum văd eu acest lucru. Nu mă voi referi neapărat la acţiunile politice, pentru că aici sunt multe detalii, uneori mai puţin plăcute şi care uneori ascund ambiţii electorale pentru anumiţi lideri de partide. Da, este salutabila acţiunea societăţii civile, a ONG-urilor care promovează destul de intens acest obiectiv, dar vreau să spun că aceste activităţi deja au trezit reacţii dure din partea unor grupuri cu alte viziuni, ba chiar au fost şi mesaje dure, care îndemnau la violente. Pot aduce aici exemplul unui deputat din Parlamentul RM, care a spus că este gata să ia arma în mâini dacă se va recurge la obiectivul Unirii. Deci grupurile, care se opun Unirii sunt destul de înverşunate şi aş spune că sunt destul de multe. Totuşi eu cred că se poate recurge la metode mult mai inteligente şi mai diplomatice, pentru a face Unirea, fără a recurge la violenţă. Guvernul României a pornit o strategie destul de iscusită, prin a reconstrui şcoli şi grădiniţe în R Moldova. Acest lucru îl consider un pas foarte bine chibzuit, deoarece prin educaţie, viitoarele generaţii vor fi mult mai inteligente şi vor vedea acest ideal altfel decât generaţiile actuale, care au trecut prin manipularea Sovietică. Un alt lucru important pe care vreau să-l menţionez este cultura. Un mare artist din R Moldova spunea că oamenii de arta vor înfăptui Unirea mai repede decât politicienii. Şi asta pentru că prin muzică, prin artă, prin călătoriile frecvente între artişti, prin schimbul de experienţă, vrem sau nu – dar se face această uniune de valori şi conexiune între oamenii de pe ambele maluri de Prut. Pentru că artiştii sunt mai simpli, mai sinceri, mai spirituali, nu au ambiţii politice. Eu cred că Unirea o vor face generaţiile viitoare, într-un mod sau altul, fie şi într-un context European, dar ea se va întâmpla indiferent cum va fi numită….”, ne-a declarant în exclusivitate Cristina Lupan Vlah din Chişinău, o susţinătoare a unirii celor două ţări”.

Clement LUPU

Post Author: Lupu Clement

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1 × four =