Temperatura în Timișoara: 24°

 

0IMG_0766

Ca un trăsnet din senin am primit cu toții sfâșietoarea veste că Dumitru Covalciuc, cel care ieri era împreună cu noi, astăzi e trecut la veșnicie. S-a stins repede, în două zile, de parcă și aici a căutat să folosească energia care la caracterizat întreaga viață. S-a grăbit să plece dincolo de existența pământească, când îi mai rămăseseră doar câteva zile până la cea de a 71-a aniversare.
Potrivit actelor de stare civilă, Dumitru Covalciuc s-a născut la 2 ianuarie 1947 în satul Oprișeni, raionul Hliboca. De fapt, adevărata zi de naștere a sa este 26 decembrie 1946. După absolvirea școlii din satul de baștină, obține studii medii la școala din Tereblecea. Fiind primul fiu în familia lui Vasile și Eleonora Covalciuc, părinții își văd odrasla preot. Tânărul Dumitru însă devine student la Institutul de medicină din Chișinău, dar în scurt timp renunță la ideea de a deveni medic. Îl chema arta cuvântului!
Se înscrie la Secţia de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Limbi Romano-Germanice a Universităţii de Stat din Cernăuţi. De fapt, se dedică studierii istoriei Bucovinei și valorificării tezaurului folcloric al ținutului natal. Prin anii 70 adună texte folclorice din diferite sate bucovinene și le păstrează până când apare posibilitatea de a le edita în volume aparte sau colective. În 1972 este chemat pentru recrutare în armata sovietică, însă învinuit de „naționalism burghez român”, este exilat la Bacu (Azerbaidjan) și internat într-un spital de psihiatrie, fiind izolat de societate. Găsește însă putere și energie pentru a se reconstitui. Întreaga sa biografie de muncă ține de gazetărie la „Zorile Bucovinei”. Este un ziarist recunoscut. Chiar de la începutul anilor 90, odată cu începerea mișcării de renaș- tere culturală și națională a românilor din Nordul Bucovinei, Dumitru Covalciuc devine un luptător înflăcărat atât pe paginile publicațiilor românești din Nordul Bucovinei, cât și în presa periodică din România și Basarabia. Pune la dispoziția cititorului pagini inedite din istoria poporului român, atât de necunoscută în fostele hotare ale imperiului sovietic. Mai mult decât atât, Dumitru Covalciuc aduce lângă sine tineri profesori de istorie din regiune, care la îndrumarea sa studiază istoria adevărată a ținutului natal și o trimite pe băncile școlilor prin intermediul publicațiilor periodice. După câțiva ani de activitate fructuoasă, Dumitru Covalciuc se învrednicește să fie numit „Enciclopedia vie a Bucovinei” și primii care îi atribuie acest titlu sunt jurnaliștii de la revista „Columna” din Chișinău pe la începutul anilor 90. Și acesta este un adevăr pe care Dumitru Covalciuc îl confirmă tot mai mult prin activitatea sa de reconstituire a istoriei adevărate a acestui colț de țară. Nu credem că în istoria Bucovinei au rămas multe pagini nestudiate de istoricul, folcloristul, publicistul, scriitorul Dumitru Covalciuc.
Este membru-fondator al Societății pentru Cultură Românească „M.Eminescu” din regiunea Cernăuți, care a fost fondată în luna mai 1989 și nu a părăsit-o până în ultima zi a vieții sale. În cadrul acesteia desfășoară o amplă activitate în domeniul cercetării trecutului românilor din Bucovina. Meritul lui Dumitru Covalciuc este incontestabil la aflarea mormântului lui Iancu Flondor de la Maidanul Storojinețului. Aici, la mormânt, în 1990, găsește de cuviință ca împreună cu un grup nu prea mare de prieteni și părtași de idei, jurând credință pe Biblie, constituie Cercul cultural „Arboroasa”, acesta devenind mai târziu Societatea culturală „Arboroasa”, președinte al căreia a fost până la ultima suflare.

25994918_582122472119225_7628282990402162559_nTot în 1990 fondează și este director al Institutului obștesc de istorie, restituiri literare și folclorice „Dimitrie Onciul”. Editează ziarul „Codrul Cosminului”, revista „Miorița”, „Calendarul poporului”, „Calendarul ortodox al românilor bucovineni”. Cercetează istoria bisericilor din ținut, scriind lucrări de căpătâi în care dovedește proveniența lor moldavă.
Dumitru Covalciuc tipărește peste 20 de volume de folclor și o serie întreagă de monografii ale localităților nord-bucovinene. Iată doar câteva: „Poveşti şi snoave din Bucovina”, 1994; „Legende populare din Bucovina”, 1995; „202 cântece populare din Bucovina”, 1996; „Basme bucovinene”, 1997; „Stejarii Horecii”, 1997; „Petrea Voinicul şi Florea Înfloritul”, 2003; „Сomori folclorice din dulcea Bucovină”, 2004; „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei”, 2008 „Pagini oprişenene”, 2014 și altele.
A scris romanele „Revolta”(1990) și „Tinerețea lui Doxachi Hurmuzachi” (2002), este autorul lucrării monografice „Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei” (2015). Ultimul volum inedit „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918”, a fost lansat cu o lună în urmă la Cernăuți și Piatra Neamț, fiind menționat și cu Premiul Special al Saloanelor „Liviu Rebreanu -2017” (proză) din Bistrița-Năsăud.
Dumitru Covalciuc se află printre inițiatorii organizării pelerinajelor la Stejarul lui Ștefan cel Mare din Codrii Cosminului, unde venea în fiecare an în a doua zi de Paște. Tot lui i se datorează instalarea primei Cruci de piatră pe gropile comune de la Fântâna Albă unde au fost împușcați mii de români, documentarea și editarea mărturiilor românilor deportați în Siberia și Kazahstan.
Cea mai amplă lucrare a lui Dumitru Covalciuc care va rămâne în istoria culturii române bucovinene sunt cele 27 de volume ale revistei „Țara Fagilor”. Este lucrarea de anvergură a celuia despre care astăzi, cu mare regret în suflet, vorbim la timpul trecut. Această lucrare constituie 27 de volume de documente istorice, literare, culturale care vor fi apreciate de posteritate la justa lor valoare.
Memoria despre Dumitru Covalciuc va dăinui în inimile noastre până la sfârșitul veacului.
Dumnezeu să-l ierte și să-i pună sufletul în paza îngerilor.

Cu profundă întristare,
Societatea pentru Cultura Românească Mihai Eminescu din regiunea Cernăuți; 
Societatea culturală „Arboroasa” din Cernăuți; 
Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (Rădăuți); 
Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți;
Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din Cernăuți; 
Asociația „Prietenii Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța” (Dorohoi); 
Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității Naționale „Iu. Fedkovici” din Cernăuți; 
Filiala „Arboroasa” din Vatra Dornei a Asociației „Pro Basarabia și Bucovina”; 
Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina; 
Societatea Golgota a Românilor din regiunea Cernăuți; 
Societatea Medicilor Români „Isidor Bodea” din Cernăuți; 
Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești din Cernăuți;
Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina”; 
Asociația științifico-pedagogică „Aron Pumnul” din reg. Cernăuți; 
Liga apărării drepturilor omului (minorităților naționale) din Cernăuți; 
Institutul de cercetări istorice și culturale din Cernăuți; 
Liga Tineretului român „Junimea” din Cernăuți; 
Gimnaziu „Alexandru cel Bun” din Cernăuți Societatea bibliotecarilor Bucovinei; 
Colectivele mass-media de limbă română din regiunea Cernăuți. 
23 decembrie 2017

25591884_580160595648746_871230216854470041_n

COMUNICAT

《Fagul din Codrii Cosminului s-a frânt, dar nu s-a îndoit》

Frați români,

Pe 23 decembrie, în pragul centenarului Marii Uniri, a trecut în lumea celor drepți domnul Dumitru Covalciuc, Președintele Societății Culturale Arboroasa, un român drept, mândru și frumos, o enciclopedie vie a românimii rămase dincolo de sârma lui Stalin. Întreaga sa viață, domnul Dumitru Covalciuc a pus-o în slujba științei istoriei, pentru apărarea limbii române și pentru afirmarea identității neamului românesc autohton în teritoriul vechii Moldove, călcat multe decenii de cizma sovietică și mai apoi asuprit de naționalismul nebunilor din zilele noastre.

Domnul Covalciuc s-a născut cetățean al U.R.S.S. și a devenit fără voia sa cetățean ucrainean, dar el s-a născut etnic român, pe pământul românesc al strămoșilor săi, în satul Oprișeni, la poalele Codrilor Cosminului. Și-a iubit tare mult neamul românesc și a luptat pentru drepturile sale. Binecuvântat de Dumnezeu cu o colosală ținere de minte, Dumitru Covalciuc cunoștea, ca nimeni altul, toate satele Bucovinei și toate familiile importante ale Moldovei, pe oasele cărora neamul românesc a rezistat sub austrieci, sub sovietici și sub stăpânirea de azi, care urmărește să șteargă limba română din locurile ei de baștină.

La stăruințele lui Dumitru Covalciuc, a fost așezat, la Oprișeni, un bust al lui Ștefan cel Mare, creația marelui sculptor român, dus prea curând dintre noi, Dumitru Gorșcovschi, care mai înainte dăruise Cernăuțiului cea mai frumoasă statuie a lui Mihai Eminescu din câte s-au făcut.

Ultima dorință a domnului Dumitru Covalciuc, pe care a exprimat-o în public chiar de Ziua Limbii Române, pe 3 septembrie, în Cernăuți, a fost ca la Alba Iulia, în vederea sărbătorii unui veac de la Marea Unire a românilor, să fie amplasat un bust al lui Iancu Flondor și să fie recunoscut astfel rolul fundamental al acestuia în Unirea Bucovinei cu Țara, alături de bustul lui Ion Nistor, care este deja acolo. Patria sa istorică, România, este datoare să îndeplinească această ultimă dorință a domnului Covalciuc!

Dumitru Covalciuc a fost un curajos luptător pentru nația română, cel mai bun istoric din Bucovina zilelor noastre și a dat un exemplu personal pe care trebuie să îl urmeze orice tânăr român. Dumnealui a rostit curajos istoria adevărată a înaintașilor noștri, întotdeauna, cu orice risc.
Cerem Academiei Române să îi acorde fără întârziere calitatea de membru, recunoscând astfel personalitatea și munca domnului Dumitru Covalciuc, ce a riscat libertatea sa și a sacrificat sănătatea sa în slujba și în apărarea poporului român.

Prea devreme ne-a părăsit dragul nostru compatriot, suflet sincer și nevinovat, cel mai harnic mărturisitor al patimilor românilor autohtoni, striviți de istoria năvălitoare, care le-a adus atâtea groaznice necazuri.

Dumnezeu să-l ierte și să-l primească la dreapta sa pe dragul nostru Dumitru Covalciuc!

În fața amintirii tale, cu adâncă tristețe astăzi ne înclinăm,

Societatea ARBOROASA

Foto: Euromedia – Cernăuți

decembrie 27, 2017

În categoria: Românii de lângă noi

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *